Dacă românul ar fi sincer, atunci ar fi existat expresii precum: “jur pe mama mea pe care o înjură toți că n-am fost/făcut eu!; N-am băut, decât am gustat; Nu sunt prost, doar că nu mă ajută mintea; aș face, dar mi-e sictir să mă apuc; mi-ar fi drag de tine, dar nu te ajută fața; mi-aș asuma, dar nu sunt fraer; dacă nu eu, atunci cine (cu sensul că ne deranjează ideea că ar fi altul)?!”

Dacă românul ar fi cinstit, onest și corect, atunci harakiri ar fi o practică națională ca invidia.
Dacă românul ar fi muncitor, atunci invidia ar exista doar în mintea străinului care aude cuvântul „român”…nu invers.
Dacă românul ar fi viteaz, atunci nu am sta la porțile altora cu cerșitul, ci ar fi bătut alții în porțile noastre doar pentru onoarea de a le acorda 5 minute.
Dacă românul ar fi eficient, atunci mașinăria nemțească ne-ar fi plătit meditații și nu am fi puși în situația de a ne trimite odraslele la meditații ca să treacă Bac-ul cu 5.
Dacă românul ar fi civilizat, atunci ar fi dat mai des „bună ziua” decât ar fi scuipat semințe pe stradă sau ar asculta muzică la maximum, ca să moară „dușmanii” de ciudă.
Dacă românul nu ar fi român, atunci poate am fi trăit și noi ca într-o țară ca-n „afară”…

Alin Miriţă

Pentru cei din generatiile de dinaintea erei calculatoarelor si a tabletor, “hotii si vardistii” era un joc destul de popular pe care il jucam adesea cu vecinii sau copiii din cartier…ca multe alte jocuri, caci nu ne placea sa stam in casa ca pisica la geam.

Astazi, cand mai toti suntem deconectati de la realitate, singurele activitati in aer liber pe care le desfasoara copiii sunt delincventele. Din pacate, in ultimele 2-3 decenii, delincventa juvenila a inregistrat o crestere alarmanta in tara noastra iar autoritatile asista de pe tusa, ca un copil bolnav care ar vrea sa se joace dar nu poate. Astfel, hotii castiga de fiecare data iar vardistii – care s-au demodat – se gandesc cu nostalgie la vremurile in care “Scoala de Corectie” era asul din maneca pentru a castiga jocul.

Situatia a devenit atat de alarmanta incat rolul de “hot” pare a fi singura varianta castigatoare. Vardistii ridica din umeri iar viitorii “mafioti” se scolesc gratuit pe spinarea victimelor de ai impresia ca se dau tigai gratuit la supermarket: – Luati fratilor, ca e moca! Luati cat puteti, ca e stoc nelimitat!

Alin Miriţă

Generatiile mai coapte, care au prins sistemul social comunist, isi amintesc cu siguranta de perioadele in care pionierii si activitatile agricole erau un model social mai mult sau mai putin impus de regimul condamnat cu atata inversunare de asuprire a drepturilor si libertatilor individuale.

Asa s-a ajuns la revolutia din ’89 si revendicarea acelor drepturi mult ravnite…3 decenii mai tarziu, obositi de atatea drepturi si libertati, ajungem sa tragem concluzia paradoxala – suntem liberi sa facem ce vrem, adica nimic!
Nu de putine ori ii admiram pe occidentali si modul lor de viata ordonat, dar nu reusim sa intelegem de ce ei pot si noi nu. Pana la urma, au aceleasi drepturi si libertati ca si noi. Atunci, unde este diferenta?

Totul se rezuma la atitudine, determinare, vointa si intelegerea conceptului de “societate”

Pentru a intelege mai bine cum functioneaza un sistem social diferit de al nostru, trebuie sa analizam comportamentul lor social:

Japonezii au un cod de onoare pe care il respecta si propaga din generatie in generatie de mai bine de 1000 de ani. Un exemplu simplu si practic il reprezinta atitudinea lor fata de servitor si aservit. Indiferent ca discutam despre mediul privat (companii) sau cel public (scoli), in conceptia lor sociala nu exista cuvantul “femeie de serviciu/ ingrijitor”. Dupa terminarea activitatilor, fiecare membru (director, angajat, profesor, elev) se ocupa de curatenia si intretinerea spatiului folosit in comun.

In Germania, cuvintele “eficient” si “ambitie” fac parte din cultura lor sociala. Intreaga planeta admira si se tem, deopotriva, de eficienta si determinarea poporului german.
In statele musulmane nu este acceptata ideea de a cersi mancare. Hrana este considerata un bun comun si pretios, daruit de divinitate. Pentru ei, risipa de alimente sau tratarea cu dispret/indiferenta, se sanctioneaza foarte dur…mai ales de comunitate.

Americanul, “intemeietorul” democratiei moderne, pune accent pe familie si respectul fata de cei din jur. Legal, atitudinile ofensatoare sau care pot pune in pericol drepturile si libertatile celor din jur, sunt aspru sanctionate. Totodata, la ei este propagata ideea de a te rascumpara fata de societate prin munca voluntara sau fortata de catre instantele de judecata.

O analiza simpla a acestor exemple (care nu au nimic in comun cu mentalitatea sociala a comunismului) ne arata faptul ca un model social nu are nimic de-a face cu drepturile si libertatile individuale. Totul se rezuma la atitudine, determinare, vointa si intelegerea conceptului de “societate”…unde individul nu primeaza, prin definitie.

Romanul a inteles gresit conceptul de libertate

Asadar, romanul a inteles total gresit conceptul de libertate. Si ca atare se observa adesea efectul in societate. Este apatic, ignorant, agresiv si lipsit de aproape orice simt si spirit civic. Pana la urma, asta si-a dorit…sa fie liber ca individ, fara vreo responsabilitate sociala. Intocmai ca porcul, romanul alege sa traiasca in cocina pe care o merita.

Alin Miriţă