Dacă românul ar fi sincer, atunci ar fi existat expresii precum: “jur pe mama mea pe care o înjură toți că n-am fost/făcut eu!; N-am băut, decât am gustat; Nu sunt prost, doar că nu mă ajută mintea; aș face, dar mi-e sictir să mă apuc; mi-ar fi drag de tine, dar nu te ajută fața; mi-aș asuma, dar nu sunt fraer; dacă nu eu, atunci cine (cu sensul că ne deranjează ideea că ar fi altul)?!”
Dacă românul ar fi cinstit, onest și corect, atunci harakiri ar fi o practică națională ca invidia.
Dacă românul ar fi muncitor, atunci invidia ar exista doar în mintea străinului care aude cuvântul „român”…nu invers.
Dacă românul ar fi viteaz, atunci nu am sta la porțile altora cu cerșitul, ci ar fi bătut alții în porțile noastre doar pentru onoarea de a le acorda 5 minute.
Dacă românul ar fi eficient, atunci mașinăria nemțească ne-ar fi plătit meditații și nu am fi puși în situația de a ne trimite odraslele la meditații ca să treacă Bac-ul cu 5.
Dacă românul ar fi civilizat, atunci ar fi dat mai des „bună ziua” decât ar fi scuipat semințe pe stradă sau ar asculta muzică la maximum, ca să moară „dușmanii” de ciudă.
Dacă românul nu ar fi român, atunci poate am fi trăit și noi ca într-o țară ca-n „afară”…
Alin Miriţă
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
