Zilele trecute, la Paris, la sediul OCDE, a avut loc reuniunea Grupului Parlamentar pe Inteligență Artificială, un spațiu în care parlamentele din mai multe state discută direct despre cum va fi reglementată și integrată tehnologia care rescrie economia globală.
Printre participanți s-a aflat și Daniel Blaga, care a intervenit în dezbaterile despre impactul real al inteligenței artificiale asupra economiilor europene. Discuțiile au vizat câteva direcții esențiale, care nu mai sunt teoretice, ci țin de prezentul economic: cum arată adoptarea AI în economie și industrie, ce riscuri apar odată cu sistemele autonome, cum pot fi protejate datele cetățenilor și ce pot face parlamentele pentru a nu rămâne în urmă față de tehnologie.
În esență, nu a fost o dezbatere despre „dacă” se va întâmpla transformarea digitală, ci despre cine o controlează și cât de pregătite sunt statele pentru ea.
În intervenția sa, Daniel Blaga a subliniat un paradox important pentru România: țara produce tehnologie și talente în zona de inteligență artificială, dar adoptarea internă rămâne scăzută. „Am spus că România are o problemă paradoxală: exportăm inteligență artificială prin UiPath și Bitdefender, spre exemplu, dar firmele noastre mici abia o folosesc. Nu pentru că nu vor! Studiile arată că două treimi din IMM-uri și-ar dori să adopte AI. Nu au cu cine și nu știu cum. Lipsește ultimul pas: oameni de încredere care să traducă tehnologia în soluții concrete pentru contabilitate, raportare, relația cu clienții, etc”.
Datele menționate în discuție arată un decalaj clar:
-aproximativ 5% dintre afacerile din România utilizau AI în 2025;
-media europeană se apropia de 20%.
Diferența nu ține doar de acces la tehnologie, ci mai ales de capacitatea de implementare.
Un alt element esențial este contextul strategic: România se află în proces de aderare la Organisation for Economic Co-operation and Development. Acest lucru nu este doar un obiectiv diplomatic, ci o schimbare de poziționare economică. A fi în interiorul organizației înseamnă:
-acces la date comparative și analize avansate;
-instrumente de evaluare a politicilor publice;
-rețele de experți internaționali;
-participare timpurie la formularea standardelor.
În zona AI, asta poate face diferența între a importa reguli gata făcute și a participa la scrierea lor.
România nu duce lipsă de tehnologie, companii sau idei. Dar diferența dintre potențial și realitate se măsoară în viteza de adoptare.
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
