Nu multe sunt discursurile care rămân întipărite în memoria colectivă, la manifestările publice unde se face vorbire despre poporul român, așa cum a fost cazul Zilei Naționale a României, celebrată ieri în Piața “Tricolorului” din centrul municipiului Târgoviște.
Dacă președintele PNL Dâmbovița, Virgil Guran, a lecturat destul de sec discursul primului-ministru Ludovic Orban, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Corneliu Ștefan, a venit cu temele bine făcute și a evocat o largă pagină de istorie care a condus la momentul Marii Uniri din 1918.
Mesajul de forță, centrat pe realitățile României de astăzi, l-a avut în schimb, primarul municipiului Târgoviște, Cristian Stan. Fără a uzita în discursul său parafrazări ale unor români celebri, departe de un expozeu academic, primarul Târgoviștei a reușit să vorbească pe înțelesul tuturor și să facă un apel necesar pentru redobândirea iubirii de țară și de a fi român în țara noastră.
Discursul exemplar al primarului Cristian Stan merită să fie lecturat pentru că asemenea momente merită să rămână în conștiința publică:
“Mai puternic ca niciodată, mai apăsător și mai înălțător în același timp, astăzi este vorba de românism. De românism în România, o țară care își merită trecutul istoric și are nevoie acum să se adape din el.
Da, România are nevoie astăzi să soarbă cu sete din faptele de măreție ale înaintașilor, ale acelor înaintași care au știut să se așeze la aceeași masă, dincolo de orgolii, dincolo de interese diferite. Scopul era comun: o țară ca entitate sfântă, unică și fără granițe interioare. O țară care nu se negociază nici cu străinii de la Est, nici cu străinii de al Vest. O țară care aparține poporului ei.
Ce s-a întâmplat pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, pare astăzi extrem de îndepărtat, și nu ca durată în timp, ci ca atitudini, comportament al liderilor, dacă ne uităm la diferite episoade din jurul nostru avem impresia uneori că suntem tratați ca niște străini în propria țară, că suntem conduși fără dragoste de țară, suntem certați la tot pasul și acuzați că din cauza noastră lucrurile nu merg bine.
În 1918 s-a atins o culme a românismului care a brăzdat epoca. Astăzi, râvnim după acea atmosferă. Eu vreau să mă bucur în continuare de România așa cum o cunosc, așa cum am învățat-o din cărți, așa cum am iubit-o de copil. Vreau să-mi fie țară în continuare și nu un loc oarecare, pustiit de orice sentiment autentic.
Eu sunt un român care își iubește țara și aș vrea să fiu înconjurat numai de oameni asemenea. Aici și pretutindeni, din orice clasă socială am face parte, din brazda pământului și până la cel mai înalt birou.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie să ne strigăm iubirea de țară! La mulți ani, România. La mulți ani, români! La mulți ani, Târgoviște! La mulți ani, târgovișteni!”
