Atracții turistice în Dâmbovița. Sfinxul și Babele, cele mai fascinante monumente ale naturii din Munții Bucegi

Publicitate

Două dintre cele mai importante simboluri naturale ale României, Sfinxul și Babele reprezintă atracții turistice fascinante în zona montană a județului Dâmbovița.

Cele două monumente ale naturii, aflate pe platoul Munților Bucegi, au stârnit de-alungul timpului imaginația oamenilor, generând legende și mituri, explicate în cele mai variate forme. Legendele sunt care mai de care interesante și extrem de fascinante: transformarea Babei Dochia în stană de poatră, locul de reculegere al zeului dac Zamolxe, câmp energetic sau urme ale unei civilizații extraterestre.

În realitate, Sfinxul și Babele din Bucegi reprezintă martori de eroziune, în care factorul geologic răspunzător este eroziunea eoliană, manifestat prin procese de distrugere (coraziune), transport și sedimentare a materialului rezultat.

Învăluite într-o energie misterioasă, cele două monumente naționale sunt vizitate anual de zeci de mii de turiști veniți din toate colțurile lumii. În fiecare an, pe 28 noiembrie, sute de turiști se adună în jurul Sfinxului pentru a se încărca cu energie de la Piramida Energetică, creată de soare în jurul chipului sculptat în piatră. Unele legende susțin chiar și existența unui tunel tridimensional, al timpului, între Sfinxul din țara noastră și cel din Egipt, care reprezintă o cale de acces către alte lumi.

Sfinxul din Bucegi care, potrivit unor surse neoficiale, a fost fotografiat pentru prima dată în anul 1 900, din față și nu din profil, așa cum apare în imaginile arhicunoscute. Acesta se află la 2 216 metri altitudine și seamănă cu un chip de om.

Denumirea de sfinx i-a fost acordată începând cu anul 1936, în momentul în care stânca, astăzi înaltă de 8 metri și cu o lățime de 12 metri, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce pornește de la el către  Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din apropiere.

“Stânca, cu înfățișare omenească, privește spre cercul de precesie al echinopțiilor. La fel de interesant este că Sfinxul capătă conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, când apune soarele. Unii cercetători au crezut că a fost sculptat de o mână omenească și că ar reprezenta o supremă zeitate a unor triburi  indoeuropene din vechime (N. Densusianu). Tot ca o curiozitate, s-a constatat că Sfinxul din Bucegi are aceeași înălțime cu celebrul Sfinx de la Gizeh, din Egipt (și acesta având tot chip omenesc), semănând și cu o statuie a lui Zeus găsită în Italia”, se arată în hellodambovița.

Lângă Sfinx se ridică grupul de stânci cunoscute sub denumirea de Babele. Aflate în imediata apropiere a cabanei cu același nume, acestea e află la o altitudine de 2 292 de metri.

Păstrând legătura cu legendele Sfinxului, ele au fost supranumite Altarele ciclopice din Caraiman închinate Pămânului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii.

Legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul. Astfel, despre apariția lor s-au format legend și teorii, unii cercetători apreciind că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului.

Totodată, se presupune că un rol important l-a avut și alternanța rocilor, gresiilor și calcarelor de pe platoul Bucegilor, însă nu este exclusă nici intervenția umană la finisarea formelor, mai mult sau mai puțin regulate.

Sursă foto: Gabriel Prundaru și Adrian Botescu

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!