Echipa naționala U19 a României s-a reunit, sâmbătă după-amiază, pentru “dubla” amicală cu Macedonia, programată pe 31 august, și respectiv 2 septembrie. În cadrul lotului convocat de selecționerul Adrian Boiangiu se regăsesc doi portari dâmbovițeni: Andrei Vlad și Marian Aioani.
Primul este portar la FCSB București, iar al doilea la Chindia Târgoviște. În ceea ce-l privește pe Aioani, acesta a fost folosit de Nicu Croitoru în disputa cu Foresta Suceava, câștigată de Chindia cu 6-0. Tânărul goal-keeper a fost trimis pe teren în actul secund, în locul mult mai experimentatului Iustin Popescu, achiziționat în această vară de la Dinamo București. Lotul României cuprinde următorii jucători pentru “dubla” amicală cu Macedonia: Andrei Vlad (FCSB București), Marian Aioani (Chindia Târgoviște), Alexandru Costache (Concordia Chiajna) – portari, Denis Hăruț, Cristian Podină (ambii ACS Poli Timișoara), Cristian Băluță, Robert Neciu (ambii Viitorul Constanța), Constantin Dima (Sepsi Sfântu Gheorghe), Andrei Trușescu (AS Roma), Ricardo Grigore (Dinamo București) – fundași, Radu Boboc, Mihai Ene (ambii Viitorul Constanța), Vlad Dragomir (Arsenal), Rareș Lazăr (CS Mioveni), Liviu Gheorghe, Florin Vasile (ambii in Vasile i (eș), anța), ) – fundașrtari,ian Aioani (Chindia Târgoviște), onat în această vară de la Dinamo București. Dinamo), Radu Bârzan (FC Argeș), Claudiu Micovschi (FC Genoa), George Merloi (Rennes), Andrei Cordea (Novara Calcio) – mijlocași, Robert Moldoveanu (Dinamo), George Ganea (AS Roma) și Andrei Sîntean (Slavia Praga).
Undeva am citit că trebuie să te trezești dimineața și să trăiești ca și cum ar fi prima zi din viața ta (dacă nu mă înșel, Buddha a spus-o).
Autocontrol (printre altele!)
* Să luăm fiecare situație ca și cum ar fi prima dată când trecem prin asta.
* Da, este greu de înțeles și de făcut.
Pentru că noi avem memorie, ”biblioteca akashică” este în noi, la nivel de suflet!
Acea încărcătură emoțională iese la suprafață, chiar dacă doar inconștient. Un vulcan care erupe, produce cutremur, durere, suferință, spaimă, teroare, conflict…
Viața noastră este o repetiție continuă, cu fiecare emoție, cu fiecare trăire. Repetăm… repetăm aceeași încărcătură, același vulcan, același coșmar.
Scopul vieții este să învățăm să trăim! Ce? Acest coșmar la infinit.
Autovinovăție, autodistrugere, autoincriminare, autopedepsire sunt doar termeni? Nu, sunt trăiri din inconștient. Doar câteva!
Bun! Și ce este de făcut?
Pentru a ajunge la adevăr există drumuri diferite! Imaginați-vă un munte, în vârf urmăm cărările ”bătătorite”. Urmăm un drum, de regulă cel mai des urmat de alții. Alegem. Asta facem permanent în viața noastră.
Eu în acest moment pot oferi doar o asemenea ”cărare bătătorită” – CONȘTIENTIZAREA.
Conștientizăm vulcanul și identificăm trăirile de drept și ce produc ele. Eliberăm încărcătura, lava care arde pe dinăuntru.
Permanent rămânem conectați la acea durere, la acea suferință. Suntem într-o închisoare, într-un labirint interior, inconștienți, izolați, speriați, îngroziți.
Autism, o altă formă a lui! Da, este al nostru, al fiecăruia. Ne mințim sau ne prefacem că suntem cu ceilalți, dar de fapt în permanență suntem noi singuri, cu interiorul nostru. Care ne domină, ne stăpânește. În fiecare moment, suntem noi și războiul nostru interior. Chiar mai au loc și alții? Chiar știu ce este dedesubt? Pentru că am învățat atât de bine autocontrolul, negarea, refularea…
Chiar am învățat autocontrolul. Ce controlez, până la urmă?
Autocontrolul ar trebui să însemne înțelegerea acestui vulcan și trăirea noului. Abordarea fiecărei situații fără încărcătura de dedesubt.
Autocontrolul ar trebui să ducă la integrarea și înțelegerea vulcanului, și nu la ”stăpânire”. Chiar poți stăpâni un vulcan pe care-l alimentezi și căruia îi blochezi permanent eliberarea?