Peste 37 de iubitori ai muntelui, între 15 și 75 de ani, s-au întâlnit, la începutul lunii august, în inima Bucegilor pentru un weekend în care natura, istoria, aventura și prietenia au mers pe același drum.
De patru decenii, Clubul de turism „Chindia” reprezintă unul dintre reperele importante ale promovării frumuseților montane ale județului Dâmbovița. Generații întregi de iubitori ai muntelui au descoperit, prin oamenii acestui club, nu doar trasee și peisaje spectaculoase, ci și poveștile, legendele și istoria care dau identitate acestor locuri.
Zilele trecute, o nouă aventură a adus împreună prieteni vechi și noi, într-un decor spectaculos: Bucegii, în zona Padina–Peștera.
La inițiativa prietenilor de la Clubul Eco-turistic „Doctor Gheorghe Iacomi” din Piatra Neamț, „s-a dat alarma” pentru o inedită „șezătoare a dinozaurilor”, organizată de Asociația „Chindia Jurasic Park”, împreună cu Asociația Ecologică „Floare de Colț”.
Au răspuns chemării peste 37 de montaniarzi veniți din Moldova, Prahova, București și, bineînțeles, din Dâmbovița. Vârste diferite, experiențe diferite, povești diferite. Un singur numitor comun: dragostea pentru munte.
De la Bolboci la Zănoaga, începutul unei aventuri
Prima zi a fost una de acomodare. De la cunoscuta cabană Bolboci, care în acest an marchează un secol de existență, pașii montaniarzilor au urcat spre vârful Zănoaga, la 1.788 de metri.
Popasul de la Podul cu Florile a fost, firesc, unul dintre momentele zilei. De aici, Bucegii se deschid într-o panoramă impresionantă, iar privirea poate călători peste Leaota, Piatra Craiului, Baiului, Piatra Mare și, în depărtare, spre culmi ale Făgărașilor.
Seara, muntele a devenit scenă. Între amintiri, povești și voie bună, „menestrelii cetăților montane”, Petrică Porumb și David Mălăuț, au readus la viață cântecele clasice de munte.
Și poate că nicăieri cântecele acestea nu sună mai frumos decât într-un amfiteatru natural, sub cerul liber, între crestele Bucegilor.
„Spre cele patru zări”
Sâmbătă a fost ziua cea mare. Dis-de-dimineață, grupurile au pornit în direcții diferite, fiecare alegându-și propria aventură.
O echipă a urcat spre Crucea Eroilor de pe Caraiman, monument simbolic al României, ridicat între 1924 și 1928, la 2.291 de metri altitudine, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Construcția, inițiată în timpul Reginei Maria, rămâne una dintre imaginile-emblemă ale Bucegilor.
O altă grupă a ales Traseul tematic din zona Padina–Lăptici, o adevărată lecție de natură predată „in situ”, chiar în mijlocul muntelui. Amenajat în urmă cu aproximativ un deceniu, traseul oferă turiștilor posibilitatea de a descoperi, pas cu pas, lumea vie și geologică a Bucegilor.
Babele, Sfinxul și Omu – între adevăr și legendă
Cea mai numeroasă echipă a pornit către cele mai cunoscute repere ale masivului: Babele, Sfinxul și Vârful Omu.
Aici, realitatea și legenda se întâlnesc la fiecare pas. Poveștile despre civilizații străvechi, tuneluri dacice și misterele Bucegilor continuă să fascineze generații de turiști. În șaua Sugărilor, montaniarzii au făcut tradiționala fotografie cu Acele Morarului – „Degetele Mănușii Morarului” – în fundal.
Apoi, drumul a continuat spre Omu, vârful pe care Nicolae Densușianu îl numea, în „Dacia preistorică”, „Columna Ceriului”.
Dar adevărata bogăție a traseului nu a stat doar în legende. A fost în peisajele care se deschideau la fiecare pas, în tururile de orizont către munții din jur, în aerul tare și în sentimentul că, pentru câteva ore, lumea de jos rămâne undeva departe.
Coborârea a fost una specială, mai ales pentru prietenii din Neamț. Traseul a trecut peste vârful Doamnele, la 2.401 de metri, apoi pe valea Spinării, o vale frumoasă și puțin cunoscută, afluent al văii Doamnele. În inima acelui ținut, într-un spațiu asociat cu fascinanta legendă a „Gurii de Rai” din Bucegi, grupul s-a reunit cu o altă echipă.
Aceasta parcursese traseul Padina – Șaua Strunga – „Drumul grănicerilor”, pe lângă Strungile Mari și Colții Țapului. Acolo s-au întâlnit toate: energie, bioenergie, geologie, povești, adevăr și ficțiune.
Muntele îi aduce mereu pe oameni împreună
Toți participanții au revenit cu bine. Mai obosiți, poate, dar cu ochii plini de imagini și mintea încărcată de povești. Iar ziua de 1 august a avut o semnificație aparte: Ziua Salvamontului din România.
O parte dintre montaniarzi s-a îndreptat spre prietenii de la Salvamont Dâmbovița, pentru a ciocni un pahar și a cânta câteva cântece de munte alături de echipa aflată de serviciu și de veteranii salvamontiști Doru Deaconescu și Dan Suditu.
Au fost cântece, amintiri și emoție. Pentru că, dincolo de trasee, altitudini și kilometri, muntele înseamnă oameni. Duminică dimineața a venit momentul bilanțului: diplome, îmbrățișări, pupături, câteva lacrimi ascunse și, mai ales, promisiuni de revedere.
Pentru că muntele nu se termină niciodată
Vremea a fost frumoasă. Zona a fost spectaculoasă, iar oamenii calzi, sinceri și generoși. Poate aceasta este cea mai importantă lecție a unei asemenea întâlniri: muntele nu înseamnă doar creste și poteci. Muntele înseamnă legături între oameni.
Prietenii din Dâmbovița s-au dovedit, încă o dată, gazde bune pentru iubitorii muntelui veniți de departe. Iar „dinozaurii” de la Chindia Jurasic Park au demonstrat că, atunci când există pasiune, experiență și dorința de a împărtăși frumusețea locurilor, o simplă excursie se poate transforma într-o adevărată poveste.
Pentru cei mici se pregătește deja o nouă tabără, într-o altă zonă a Bucegilor. Pentru că poveștile muntelui nu se termină niciodată.
Muntele ne așteaptă. Iar noi vom continua să-i descoperim, să-i iubim și să-i promovăm frumusețile, oamenii și poveștile. Bucegii rămân acolo, tăcuți și puternici. Noi trecem prin ei. Dar, de fiecare dată când ne întoarcem, lăsăm câte ceva din noi pe potecă și luăm cu noi o nouă poveste.
