O chitară electrică dintr-o singură bucată de lemn nu câștigă automat în fața uneia cu cutie de rezonanță mică

Poză de Lucas Andrade pe Pexels.com
Publicitate

Ai pus mâna pe două chitare electrice care arată asemănător, ai cântat aceeași partitură și totuși una pare mai strălucitoare, iar cealaltă mai rotundă din perspectiva sunetului. Diferența nu vine întotdeauna din lemnul afișat în fișa tehnică. Forma corpului, cavitățile, dozele, corzile și amplificatorul schimbă împreună felul în care auzi instrumentul.

Sfaturile despre tipuri de lemn folosite la fabricarea chitarelor electrice ajung adesea la o listă de specii și adjective sonore. Arțarul ar fi „clar”, mahonul „cald”, iar arinul „echilibrat”. Formularea este ușor de reținut, dar lasă deoparte partea care contează când cânți efectiv: cum lucrează corpul chitarei și cât din vibrație ajunge la doze.

Diferențele dintre o chitară electrică solidbody, una hollowbody și o chitară electrică cu cutie de rezonanță mică se văd mai bine atunci când compari aceeași situație în timp real, pela repetiții sau pe scenă. Acolo apare și limita ideii că o chitară electrică dintr-o singură bucată de lemn trebuie să fie automat alegerea mai bună.

Corpul chitarei schimbă felul în care auzi lemnul

O chitară electrică solidbody are un corp compact, cu puțin spațiu gol în interior. Corzile transmit vibrația către punte și gât, iar dozele transformă mișcarea corzilor în semnal electric. Corpul nu produce singur sunetul, dar poate schimba felul în care nota se stinge și cât de ferm răspunde instrumentul la atac.

La o chitară electrică hollowbody, volumul de aer din corp participă mai mult la vibrație. Sunetul neamplificat se aude mai prezent, iar răspunsul poate părea mai larg și mai moale. La volum ridicat, însă, aceeași cavitate poate favoriza feedbackul. Nu este un defect universal. Este un compromis de construcție.

Un comentator care a comparat cele două forme a descris hollowbody-ul ca fiind mai bogat și mai gros, cu note joase care se sting mai repede. Solidbody-ul i s-a părut mai strălucitor, mai agresiv și cu sustain mai lung. (guitardudeguy3139, YouTube, 2017)

Experiența nu trebuie transformată într-o regulă rigidă. Dozele pot schimba radical rezultatul. La fel și corzile, acordajul sau distorsiunea. Un humbucker cu semnal puternic poate face ca diferențele dintre două corpuri diferite de chitară să pară mai mici decât atunci când cânți curat.

În practică, forma corpului tinde să fie mai ușor de observat în aceste situații:

– solidbody-ul păstrează mai bine atacul când folosești distorsiune și palm muting;

– hollowbody-ul poate suna mai deschis la acorduri cântate curat;

– un corp cu cavități oferă uneori o reacție mai moale la lovirea corzilor;

– același instrument se poate comporta diferit după schimbarea corzilor sau a dozelor.

Un alt comentator a spus că, atunci când cele două chitare au fost conectate la amplificator, abia a mai auzit diferența dintre ele. (JudhaztKASKUS, YouTube, 2020) Observația este utilă tocmai fiindcă taie din certitudini: uneori, lanțul de amplificare acoperă diferența pe care corpul o produce singur.

Solidbody, hollowbody și camerele ascunse în corpul chitarelor electrice

Denumirea „hollowbody” nu descrie orice corp cu spațiu gol. O chitară electrică hollowbody are o cutie interioară mare, apropiată de logica unei chitare acustice, chiar dacă sunetul final vine de la doze. Pereții corpului sunt mai subțiri, iar construcția cere mai multă grijă la lovituri, presiune și transport.

O chitară electrică cu cutie de rezonanță mică se află într-o zonă diferită. În loc să fie golită aproape complet, partea solidă a corpului primește una sau mai multe camere. Din exterior poate arăta ca un solidbody obișnuit. La cântat, are uneori o reacție mai aerisită și o greutate mai mică, fără să se comporte exact ca un hollowbody.

Aici apare o confuzie frecventă. Camerele din corp nu transformă automat chitara într-un instrument mai sonor sau mai plăcut. Ele schimbă masa, rigiditatea și felul în care corpul răspunde la corzi. Diferența poate fi subtilă. Uneori o simți mai mult în mâini decât o auzi în înregistrare.

Când compari cele trei construcții, chiar pe Mcmusic.ro, urmărește neapărat câteva lucruri esențiale:

  1. la solidbody, întreabă-te dacă atacul rămâne controlat când crești gainul;
  2. la hollowbody, verifică momentul în care apare feedbackul lângă amplificator;
  3. la corpul cu camere, observă dacă nota se stinge mai repede sau capătă un răspuns mai rotund;
  4. cântă acorduri deschise și note izolate, fiindcă fiecare scoate la iveală altă parte a construcției.

De exemplu: un instrument de aproximativ 3,5 kg, cu corp solid de 45 mm și un preț de 2.000 RON poate fi mai comod la repetiții lungi decât o chitară hollowbody mai voluminoasă, chiar dacă aceasta din urmă pare mai rezonantă în cameră. Dacă folosești multă distorsiune, avantajul practic poate merge către solidbody. Dacă preferi blues curat, jazz sau acorduri cu atac moale, corpul cu aer în interior poate avea mai multă personalitate.

Nu există aici un câștigător permanent. Depinde de repertoriu, de volum și de felul în care ataci corzile. Chiar și două chitare cu aceeași arhitectură pot răspunde diferit.

Tipuri de lemn folosite la fabricarea chitarelor electrice

Lemnul de construcție al chitarelor electrice contează, dar nu lucrează singur. Grosimea corpului, îmbinarea gâtului, puntea, finisajul și forma tastierei pot schimba rezultatul la fel de mult. De aceea, expresii precum „lemn cald” sau „lemn strălucitor” trebuie privite ca descrieri aproximative, nu ca promisiuni de vânzare:

  • Arinul este întâlnit des la corpuri de chitară electrică. Are o greutate moderată și un răspuns echilibrat, motiv pentru care apare în instrumente cu atac clar și medii ușor de auzit într-o trupă. 
  • Frasinul poate avea un atac mai accentuat și un desen vizibil al fibrei, dar diferența dintre două bucăți de aceeași specie poate fi mare.
  • Mahonul este folosit la corpuri și gâturi. Mulți îl aleg pentru răspunsul mai dens și pentru felul în care susține notele medii. 
  • Arțarul apare frecvent la gât, la tastieră sau ca strat superior. Este mai rigid și poate aduce senzația unui atac mai precis. 
  • Teiul rămâne o alegere des întâlnită la instrumente mai ușoare, cu un răspuns uniform.

Lista de mai jos trebuie citită ca orientare, nu ca verdict:

– arinul poate păstra un echilibru plăcut între atac și frecvențele medii;

– frasinul poate avea un răspuns mai accentuat și o fibră vizibilă;

– mahonul poate suna mai dens, mai ales în registrul mediu;

– arțarul este folosit pentru rigiditate, gâturi și straturi superioare;

– teiul poate păstra greutatea corpului la un nivel mai ușor;

– nucul apare la corpuri, gâturi sau inserții, cu o combinație între densitate și aspect pronunțat.

Tastiera schimbă și ea atingerea. Lemnul de trandafir poate părea mai neted sub degete, în timp ce arțarul lăcuit are o senzație diferită la alunecare. Nu este doar o discuție despre sunet. Cântatul zilnic îți arată dacă gâtul, lățimea și finisajul îți convin.

Un corp dintr-o singură specie nu este neapărat mai bun decât unul alcătuit din mai multe piese. O construcție lipită corect poate rămâne stabilă și poate răspunde foarte bine. Într-un instrument bun, contează cât de bine se potrivesc piesele, nu doar numele lor de pe etichetă. 

Lemnul atrage privirea, dar mâna descoperă mai repede dacă alegerea a fost potrivită.

O chitară dintr-o singură bucată de lemn nu este o garanție a virtuozității

Expresia „chitară electrică dintr-o singură bucată de lemn” sună convingător, însă trebuie verificat ce descrie exact. 

De cele mai multe ori, se referă la corp, nu la instrumentul întreg. Gâtul, tastiera și alte componente rămân piese separate. Chiar și corpul poate fi acoperit de finisaj, astfel încât nu vezi dacă este într-adevăr o singură bucată sau o îmbinare bine făcută.

Un corp dintr-o singură bucată poate avea avantaje practice: mai puține îmbinări vizibile și o continuitate estetică plăcută. Nu înseamnă automat sustain mai lung, acordaj mai stabil sau sunet mai bun. Pentru aceste lucruri contează și poziția punții, calitatea freturilor, contactul gâtului cu corpul și reglajul general.

Un chitarist care folosește mai multe hollowbody-uri a spus că preferă caracterul lor complex în cântatul curat și că corzile mai groase fac corpul să vibreze mai mult. (vampolascott36, YouTube, 2018) Este o experiență personală, dar arată de ce aceeași chitară poate părea lipsită de viață pentru un jucător și expresivă pentru altul.

Când testezi un astfel de instrument, verifică mai întâi lucrurile pe care le vei simți în fiecare zi:

– gâtul trebuie să fie comod pentru acordurile și pozițiile pe care le folosești;

– notele trebuie să sune curat pe toate tastele, fără bâzâit deranjant;

– greutatea trebuie să fie suportabilă după o oră de cântat;

– dozele trebuie să răspundă bine la volum mic și mare;

– puntea și cheile trebuie să păstreze acordajul după benduri repetate;

– corpul trebuie ascultat atât neamplificat, cât și prin amplificator.

Un solidbody dintr-o bucată poate fi excelent. Un corp din mai multe piese poate fi la fel de reușit. O chitară hollowbody poate avea o voce aparte, dar poate cere mai mult control al volumului. Nu întotdeauna construcția mai spectaculoasă este cea mai potrivită pentru mâna ta, așa că explorează opțiunile și optează pentru chitara electrică de pe mcmusic.ro care se potrivește cel mai bine stilului tău!

Ce rămâne după ce dai jos eticheta?

Alegerea unei chitare electrice devine mai simplă când tratezi lemnul ca pe o parte a ansamblului, nu ca pe verdictul final. Corpul solid, camerele interne și cutia hollowbody schimbă felul în care instrumentul răspunde, dar dozele și amplificatorul pot redesena aproape complet impresia.

  • Pentru rock cu distorsiune, un solidbody tinde să fie mai ușor de controlat. 
  • Pentru blues curat, jazz sau acorduri aerisite, un hollowbody poate avea exact textura căutată. 
  • O chitară cu cutie de rezonanță mică poate sta între cele două, mai ales când greutatea și răspunsul corpului contează.

Prin urmare, cea mai bună probă nu este să citești încă o listă de specii de lemn. Cântă aceeași chitară în poziția în care vei folosi instrumentul, cu corzile potrivite și la volumul real de lucru. Acolo se vede dacă lemnul, corpul și mâna ta chiar pot intra în simfonia perfectă.

Surse și experiențe din comunitate:

– YouTube – guitardudeguy3139 – Solidbody vs. Hollowbody Guitar Comparison – https://www.youtube.com/watch?v=rcuKF7h881Y  – 2017;

– YouTube – JudhaztKASKUS – Solidbody vs. Hollowbody Guitar Comparison – https://www.youtube.com/watch?v=rcuKF7h881Y – 2020;

– YouTube – vampolascott36 – Solidbody vs. Hollowbody Guitar Comparison – https://www.youtube.com/watch?v=rcuKF7h881Y – 2018. 

Publicitate