Au urcat pe cel mai înalt vârf al Serbiei, au căutat Târgoviște prin satele acestei țări și au bătut la ușile administrației locale până când au găsit omul potrivit. Rezultatul? O întâlnire care ar putea redeschide un proiect de înfrățire între Târgoviște din România, Trgovište din Serbia și Târgoviște din Bulgaria.
Uneori, un oraș poate călători. Nu printr-un tren, nu printr-un avion și nici pe o hartă, ci prin oamenii care îi poartă numele în lume.
Așa a ajuns, zilele acestea, Târgoviștea românească în sudul Serbiei, într-o expediție în care muntele, istoria, aventura și diplomația comunitară s-au întâlnit într-o poveste cu totul aparte.
De aproape două decenii, la sfârșitul verii, montaniarzii dâmbovițeni reuniți în jurul Asociației Chindia Jurasic Park și al Asociației Ecologice Floare de Colț au pornit drum cu un obiectiv care depășește performanța sportivă. Duc cu ei simbolurile Cetății Târgoviștei și ale României. Anul acesta, destinația a fost Serbia. Iar misiunea a avut trei direcții.
2169 de metri și o frontieră pe creasta munților
Prima provocare a fost Midžor, la 2.169 de metri, cel mai înalt vârf al Serbiei, în Munții Stara Planina, vechiul Hemus. Un vârf aparent modest pentru iubitorii marilor altitudini, dar care a cerut seriozitate, răbdare și rezistență.
Peste 16 kilometri dus-întors au fost parcurși pe un vechi drum militar, traseu care le-a amintit expediționarilor de Drumul Grănicerilor din Leaota-Bucegi.
Iar la final, o imagine cu o puternică încărcătură simbolică: Midžor se află chiar pe granița dintre Serbia și Bulgaria. A fost încă o bornă în proiectul TOP 28, proiect prin care montaniarzii urmăresc cucerirea celor mai înalte cote din țările Uniunii Europene. Dar adevărata aventură abia începea.
Târgoviște, căutată în Serbia
A doua misiune a avut un parfum aproape de poveste. Montaniarzii au pornit în căutarea unor localități care poartă un nume familiar nouă: Trgovište.
Trei astfel de localități din Serbia au fost identificate în planul expediției: Trgovište din zona Knjaževac, Trgovište din zona Sokobanja și Trgovište din zona Kraljevo. Prima a fost vizitată în drum spre munți. Însă cea mai importantă întâlnire avea să se producă mult mai la sud.
200 de kilometri pentru o ușă ce trebuia deschisă
Pentru a ajunge în orașul Trgovište din districtul Pčinja, expediționarii au făcut un ocol de peste 200 de kilometri. Nu aveau certitudinea că vor găsi persoanele potrivite. Nu știau dacă vor putea intra în contact cu administrația locală. Dar au continuat.
Au trecut pe la mai multe instituții – biserică, spital, administrație financiară – până când au întâlnit un tânăr care vorbea limba engleză și care a înțeles imediat de ce veniseră românii.
El i-a îndrumat către sediul autorității municipale. Acolo, aventura montană s-a transformat într-o întâlnire diplomatică neoficială între comunități.
De la un nume comun, la o posibilă înfrățire
Oaspeții români au stat de vorbă cu fostul primar al municipiului Trgovište, actualmente deputat în Parlamentul Serbiei. Discuția a căpătat rapid o dimensiune neașteptată.
Oficialul sârb a pus mâna pe telefon și l-a contactat pe primarul comunei Șvinița, din județul Mehedinți. S-a creat astfel un dialog în trei. Și atunci a ieșit la iveală o informație care poate da un sens nou acestei călătorii.
În2023, municipalitatea Trgovište făcuse demersuri, prin Ambasada Serbiei la București, pentru o posibilă înfrățire cu Târgoviștea din România și Târgoviștea din Bulgaria. Inițiativa nu fusese finalizată. Dar acum există intenția de a redeschide discuțiile. De această dată, la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Și chiar de a organiza o întâlnire comună.
Poate că acesta este cel mai important rezultat al expediției. Nu un vârf cucerit. Nu o fotografie. Ci o ușă redeschisă!
O invitație care poate deveni începutul unei noi povești
Gazdele sârbe i-au anunțat pe români că, pe 15 septembrie, își sărbătoresc Ziua localității. I-au invitat să revină. Le-au prezentat zona din punct de vedere turistic și le-au vorbit despre locurile pe care merită să le descopere. Iar la final, bannerul expediției dâmbovițene a rămas acolo, ca o mărturie a întâlnirii.
Fotografiile făcute alături de reprezentanții administrației locale vor păstra momentul. Dar poate cea mai importantă fotografie nu este cea din aparat. Este cea care începe să se contureze pe hartă: Târgoviște – Trgovište – Târgoviște. România – Serbia – Bulgaria. Trei comunități, trei țări și un nume care poate deveni punct de întâlnire.
Contactul cu Serbia nu este, însă, doar o aventură de moment. Există și o memorie românească în această zonă.
În anii 2000, scriitorul, jurnalistul și editorul Mihail I. Vlad a organizat mai multe întâlniri cu românii din Valea Timocului și din Banatul sârbesc. Astfel, drumul actualilor expediționari continuă, într-un fel, o poveste mai veche despre apropierea dintre oameni despărțiți de granițe, dar legați prin cultură și istorie.
Cu muntele în suflet și cu o nouă poveste în bagaje
A doua zi, montaniarzii au pornit spre România. Au plecat cu imaginile Midžorului, cu fotografiile din Trgovište, cu chipurile oamenilor întâlniți și cu promisiunea unei posibile colaborări.
În tranzit prin Bulgaria, au mai făcut un popas la peștera Măgura, cunoscută pentru spectaculoasele desene rupestre descoperite aici. O ultimă filă înainte de întoarcerea acasă.
Dar, de fapt, expediția nu s-a încheiat. Pentru că unele călătorii nu se termină atunci când ajungi acasă. Ele continuă prin oamenii pe care i-ai întâlnit și prin drumurile pe care le-ai deschis. Iar aceasta pare să fie lecția expediției din Serbia.
