România se împrumută cu cea mai mare dobândă din Uniunea Europeană. „România, noua Grecie?”, se întreabă retoric senatorul AUR de Dâmbovița, Ciprian Iacob.
Analiștii economici avertizează că România înregistrează cea mai mare dobândă la împrumuturi din Uniunea Europeană, o situație alarmantă care evocă spectrul crizei financiare suferite de Grecia în trecut, iar parlamentarul dâmbovițean arată corelația toxică dintre datoria publică masivă și încetinirea economiei care blochează investițiile publice, limitează marja de manevră a Băncii Naționale a României (BNR) și pune presiune pe sistemul bancar autohton, care deține titluri de stat de peste 230 de miliarde de lei.
„Pentru obligațiunile cu maturitatea de zece ani, Germania înregistrează un randament de 3,62%, Franța de 4,72%, iar Marea Britanie de 5,39%. Statele Unite sunt la 5,21%. Obligațiunile emise de Uniunea Europeană depășesc pragul de 4%.
România ajunge la 7,38%, după ce a atins 7,55%. Vorbim despre randamente în monede diferite, influențate inclusiv de inflație și de riscul valutar. Pentru bugetul românesc, această finanțare scumpă vine într-un moment în care economia pierde teren.
În trimestrul al doilea din 2026, PIB-ul României era cu 2% sub nivelul aceleiași perioade a anului trecut, potrivit datelor ajustate sezonier ale Eurostat. Pe aceeași bază de comparație, Uniunea Europeană înregistra o creștere de 1,4%, iar Statele Unite de 2,1%. Capacitatea de a susține datorii tot mai costisitoare depinde și de această diferență.
Un stat care se împrumută scump are nevoie de o economie capabilă să genereze venituri suplimentare. Când activitatea economică slăbește, plata dobânzilor restrânge spațiul pentru investiții și pentru cheltuielile publice. Fiecare împrumut nou angajează o parte din bugetele următoare înainte ca ele să fie discutate.
BNR trebuie să combată inflația în aceste condiții. O majorare a dobânzii ar apăsa suplimentar asupra creditării și investițiilor. O reducere prea rapidă poate alimenta presiunile asupra prețurilor și cursului. Dezechilibrele bugetare fac ambele opțiuni mai costisitoare.
Riscul se transmite și către bănci. În martie, acestea dețineau titluri de stat de 230,7 miliarde de lei. Creșterea randamentelor reduce valoarea de piață a obligațiunilor existente cu dobândă fixă. Eventualele vânzări sub valoarea contabilă pot transforma deprecierea în pierdere efectivă, iar amploarea pierderilor depinde de structura portofoliilor și de evoluția pieței. BNR avertizează asupra riscurilor generate de această legătură strânsă dintre stat și sistemul bancar.
Prin urmare, dificultățile bugetului pot ajunge la firme prin credite mai greu accesibile și la contribuabili prin noi ajustări fiscale. Statul riscă să ceară tot mai mult unei economii căreia finanțarea scumpă îi reduce posibilitatea de redresare.
Grecia a arătat cât de mult se restrânge libertatea unui guvern atunci când accesul la finanțare ajunge să depindă de condițiile creditorilor. România are propria monedă și o situație diferită a datoriei, dar precedentul merită luat în serios. Ar fi greu de justificat să ajungem într-un asemenea impas după ce am avut la dispoziție și cifrele, și avertismentul”, arată senatorul Alianței pentru Unirea Românilor.
