Ionuț Parghel
Desdemona Ionescu Banu este unul dintre antrenorii importanți care se regăsesc în acest moment în atletismul dâmbovițean. O fire optimistă, ambițioasă, cu spirit de învingător, dar și charismatică, “profa” de pe pista stadionului “Eugen Popescu” este antrenor la secția de atletism a Clubului Sportiv Târgoviște, dar și mentorul atletei Diana Ivăncescu, cel mai bun sportiv dâmbovițean al anului trecut.
Ajunsă la CS Târgoviște în urmă cu 31 de ani, mai întâi ca sportiv, apoi ca antrenor, Desdemona a acordat pentru dbonline.ro un interviu în care pune punctul pe I în ceea ce privește atletismul dâmbovițean, dar în același timp vede și partea plină a paharului într-un sport considerat “regele sporturilor”.
Rep: Care sunt noutățile secției de atletism a Clubului Sportiv Târgoviște la început de 2018?
Ca la orice început de an ne stabilim competițiile la care vrem să participăm, planurile de pregătire și obiectivele. Așteptăm bugetul pentru a vedea dacă ceea ce ne-am propusa se poate realiza.
Rep: Ce obiective ai trasat sportivilor pe care îi antrenezi?
Ca rezultate, anul acesta, mi-am propus medalii la fiecare Campionat Național de sală, aer-liber, semimaraton și cros, la care vom participa. Încercăm să prindem cu Diana Ivăncescu un loc în echipa de cros tineret a României pentru Campionatele Europene și Balcanice.
De zece ani nu a văzut nici o schimbare în atletismul dâmbovițean
Rep: Ținând seama de greutățile pe care le întâmpină atletismul dâmbovițean, cum reușește CS Târgoviște să mai atragă copiii spre această ramură sportivă?
Este foarte greu să atragi copii la atletism când iarna te antrenezi pe stradă, în frig, iar vara pe un stadion cu o pistă din pământ, la fel de tare ca betonul din parc, pe ale cărui alei ne antrenăm când pista se transformă în bazin cu apă, de la ploaie. Încercăm pe cât putem să facem totul mai distractiv, să le arătăm partea bună, să-i ajutăm să vadă frumusețea acestui sport. Sunt foarte apropiată de copii, inventez jocuri, glumim, râdem mult, dar în același timp muncim mult. Trebuie să te implici foarte mult ca să le menți interesul, copiii se plictisesc repede. Cu fetele de la grupa de performanță după terminarea antrenamentelor avem ieșiri la teatru (aproape în fiecare săptămână), mergem la meciurile echipelor de volei, baschet și fotbal ale orașului nostru pentru a le susține, facem multe lucruri împreună, asta ca un mod de relaxare, cât și pentru a le dezvolta cultura, cunoștiințele despre tot ceea ce poate fi frumos și sănătos, atât fizic cât și mental. Cu alte cuvinte suntem o familie!
Rep: Cum vezi situația actuală a atletismului dâmbovițean?
Mă întrebi cum văd situația actuală a atletismului dâmbovițean! Nimic nou din ceea ce a-și fi spus și acum un an, dar și și acum zece ani. Nu s-a schimbat nimic, chiar dacă ne plângem tot timpul. Așa că nu comentez despre condițiile de pregătire, indemnizații date la timp, vitaminizare, echipament adecvat, cantonamente și multe altele. Muncim cu ce avem și vom vedea!
Rep: Atleta Diana Ivăncescu a fost în 2017 cel mai bun sportiv dâmbovițean. Ce a reprezentat pentru tine acest lucru?
Diana a avut un an 2017 foarte bun. A câștigat toate competițiile de obiectiv și ca orice antrenor sunt mândră că am putut să o urc pe prima treaptă în elita sportului dâmbovițean.
„Cred în viitorul Dianei pe plan internațional, atâta timp cât se concentrează și muncește așa cum o face acum”
Rep: Cum ai caracteriza-o în câteva cuvinte pe Diana?
Diana a devenit un sportiv disciplinat, muncitor, cu o dorință și un psihic de învingător, ceea ce mă ajută atât pe mine, cât și pe ea, să urcăm fiecare treaptă a performanței.
Rep: Are potențial Diana de a ajunge în viitorul apropiat la marile competiții de atletism ale lumii, referindu-mă aici la Olimpiadă, Campionate Mondiale sau Europene?
Cred în viitorul ei ca sportivă și pe plan internațional, atâta timp cât se concentrează și muncește așa cum o face acum. Eu o susțin necondiționat, lucrăm în echipă, ne petrem mult timp împreună și încercăm să corectăm și să îmbunătățim fiecare rezultat. Ca antrenor, îi doresc să fie puternică, luptătoare și cu siguranță o să ajungă unde și-a propus.
Rep: Văzând ce probleme întâmpinați, cred că e foarte greu să fi antrenor de atletism la Târgoviște?
Într-adevăr este greu! Încerc de fiecare dată să-mi fac meseria cum pot mai bine în condițiile date, pentru că-mi place ceea ce fac, iubesc copiii și îmi place să-i văd crescând și bucurându-se de ceea ce realizează prin sport.
Rep: Când și cum ți-a descoperit pasiunea pentru sport și mai ales pentru atletism?
Până la atletism, ca elev m-am implicat în tot ceea ce înseamnă mișcare: handbal, volei, tenis, fotbal. Apoi, am fost descoperită și selecționată în grupa de atletism a Clubului Sportiv Târgoviște. Din acel moment atletismul a devenit pasiune, iar apoi, modul meu de a trăi și a munci. Pot să spun că iubesc ceea ce fac.
“Familia mă sprijină necondiționat”
Rep: Care su fost mentorii tăi?
Am mai spus și îmi place să răspund la această întrebare de fiecare dată. Am avut doi mentori și le mulțumesc pentru ceea ce sunt acum. Unul dintre ei este prof. antrenor Marin Sandu, un antrenor de excepție datorită rezultatelor remarcabile în atletism, atât în plan național, cât și internațional. Cel de-al doilea mentor, dar și un fost sportiv al aceluiași Sandu Marin, este prof. emerit Guțoiu Nicolae, care îmi este și coleg și prieten. Ca o glumă, sunt perioade din an când îmi petrec timpul cu profesorul Guțoiu mai mult decât cu îl petrec cu soțul meu din cauza concursurilor, cantonamentelor și tot așa. Bine, ca fiecare antrenor, mi-am format propriul stil de a-mi antrena sportivii și se pare că este unul bun, ținând seama de ultimele rezultate care s-au înregistrat.
Rep: Familia te susține în activitatea profesională?
Da. Soțul și fiica mea sunt suportul moral și psihic în tot ceea ce fac. Mă susțin necondiționat. Sunt alături de mine la toate competițiile de obiectiv, îmi susțin sportivii și sunt mereu foarte implicați. Și nu numai ei, toată familia mea. Sunt norocoasă având prieteni minunați care de asemenea urmăresc și susțin activitatea mea și a sportivilor pe care-i antrenez. Pe această cale țin să le mulțumesc tuturor!
Rep: Care a fost cel mai greu moment în cariera de antrenor?
Nu pot identifica un moment anume și nici nu pot spune că a fost vreunul care m-a marcat, poate și pentru că sunt o fire optimistă și caut tot timpul soluții.
Rep: Care ar fi motto-ul tău?
Nu sunt ghidată de un motto. Eu dau totul atunci când se merită, lupt pentru visurile mele și pentru ceea ce-mi doresc. De regulă, fac ce-mi place.
„Atletismul reprezintă mai întâi o luptă cu tine însuți și abia apoi cu adversarii”
Rep: Care ar fi cel mare vis al tău ca antrenor de atletism?
Să văd noile generații de sportivi și antrenori că se antrenează în condiții adecvate sportului de performanță. Numai astfel atletismul poate ajunge “regele sporturilor” pentru că este un sport care merită acest titlu datorită complexității lui.
Rep: Se poate spune că atletismul este cel mai greu sport?
Toate sporturile sunt grele, atunci când vrei să faci performanță. Dar merită! Satisfacțiile sunt mari, atunci când urci pe podium și când își cântă imnul. Dar, atletismul fiind sport individual, totul depinde numai și numai de tine. Este o luptă cu tine însuți, înainte să fie o luptă cu ceilalți concurenți. Iar când vine vorba de efort, acesta este până la epuizare, de totul sau nimic.
Rep: Cum crezi că se poate îmbunătăți situația actuală a atletismului dâmbovițean?
Pentru a face performanță, indiferent în ce domeniu lucrezi, trebuie să ai condiții, să ai oameni pe lângă tine care-și doresc aceleași lucruri, îți trebuie o echipă competentă și competitivă. Este prea greu ca antrenor să fi maseur, psiholog, doctor și tot ceea ce implică deplasarea la competiții. Te împrăștii, când de fapt atenția și concentrarea ta este strict pe sportiv și obiective propuse pentru el.
Rep: Care a fost cel mai important rezultat obținut ca antrenor?
Cel mai important rezultat a fost atunci când fata mea, Andrada, a câștigat prima medalie. A fost prima în cariera de antrenor. Nu o să uit acest lucru niciodată. Sentimentul de împlinire a fost atât în plan profesional, cât și în plan personal. A fost copleșitor!
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
