Cheile Tătarului reprezintă o rezervaţie naturală, geologică şi paleologică, ocrotită pentru flora termofilă, cu flori rare, și se întinde pe o lungime de 0.5 km.
Peisajul este unul minunat, mai ales la coada lacului Bolboci unde râul Ialomița a săpat în stâncile de calcar. Cheile apar ca văi înguste între stânci, cu versanţi abrupţi şi profil transversal în formă de V, iar longitudinal cu înclinare mare şi rupturi de pantă.
Cheile Tătarului face parte din sistemul carstic Tătaru, care cuprinde lapiezuri, doline, cheile Tătarul Mare şi două peşteri care se află pe versantul stâng al văii Tătarului (1548 de metri altitudine). Peştera Ursului şi Peştera Mică sunt cele mai înalte staţiuni paleolitice din România, unde se găsesc fosile de Ursus spelaeus şi oseminte rămase de la populaţiile care le-au folosit ca adăposturi în perioadele de retragere a gheţurilor.
Toate cheile din masivul Bucegi (cheile Urşilor, Peşterii, Varariei, Coteanu, Tătarului, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei, Dobreşti, Galma) şi Peştera Ialomiţei sunt incluse în cadrul rezervaţiei naturale din Muntii Bucegi – Horoabel – Urşilor.
Traseul către Cheile Tătarului porneşte din dreptul cabanei Peştera (1610 m) şi continuă pe drumul forestier marcat cu cruce albastră, spre Sinaia sau Moroeni. Poteca se uneşte cu drumul ce vine dinspre cabana Padina (1525 m) și continuă apoi spre sud, pe valea Ialomiţei. După ce trece prin Cheile Coteanului, traseul se opreşte în cheile Tătarului la aproximativ 1430 de metri. Un alt traseu este cel ce uneşte cabana Peştera cu cabana Padina, pe lângă Peştera Ialomiţei.
Alin Miriţă
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
