Ce stadii de dezvoltare au hemoroizii și ce înseamnă fiecare: clasificare și evoluție

În practica medicală, hemoroizii sunt evaluați pe baza unor criterii bine stabilite, nu doar în funcție de intensitatea simptomelor. Pentru hemoroizii interni este utilizată o clasificare standardizată, cunoscută drept clasificarea Goligher, care împarte boala în patru stadii de severitate

Această delimitare este importantă deoarece eficiența tratamentului depinde direct de stadiul bolii. Intervențiile care funcționează bine în fazele incipiente pot deveni insuficiente atunci când prolapsul este avansat. Fiecare stadiu are manifestări specifice și necesită o abordare terapeutică adaptată.

Clasificarea Goligher – baza evaluării hemoroizilor interni

Clasificarea Goligher, introdusă de chirurgul John Goligher, este sistemul de referință utilizat la nivel internațional pentru aprecierea severității hemoroizilor interni. Aceasta se bazează pe gradul de prolaps și pe posibilitatea de reducere a acestuia.

De ce este utilă această clasificare:

• orientează alegerea tratamentului;
• permite urmărirea evoluției bolii;
• facilitează comunicarea medicală;
• ajută pacientul să înțeleagă gravitatea afecțiunii.

Important: Clasificarea se aplică exclusiv hemoroizilor interni. Hemoroizii externi nu sunt încadrați pe stadii, fiind evaluați în funcție de simptome și de eventualele complicații.

Evaluarea se face prin examen clinic și anoscopie, uneori completate de rectoscopie pentru excluderea altor afecțiuni.

Stadiul 1: Hemoroizi mici, fără prolaps

Stadiul 1 reprezintă faza inițială a bolii hemoroidale. Venele sunt ușor dilatate, dar rămân în poziția lor normală, fără a coborî spre exterior.

Manifestări și diagnostic

În această etapă:

• hemoroizii nu sunt vizibili extern;
• nu pot fi palpați;
• sunt identificați doar prin investigații medicale.

Simptomul tipic este sângerarea roșu-aprins, apărută la defecație, fără durere. Absența durerii se explică prin lipsa receptorilor pentru durere la nivelul mucoasei rectale.

Evoluție și prognostic

Stadiul 1 are cea mai bună evoluție:

• majoritatea pacienților răspund bine la măsuri conservative;
• riscul de progresie apare dacă factorii favorizanți persistă;
• intervenția timpurie reduce semnificativ riscul de agravare.

Stadiul 2: Prolaps care se retrage spontan

În stadiul 2, hemoroizii încep să coboare sub presiunea efortului de defecație, dar revin singuri în canalul anal după relaxare.

Manifestări caracteristice

Pacientul poate observa:

• o protuberanță temporară în timpul scaunului;
• senzația de presiune sau plenitudine;
• retragerea spontană a hemoroizilor după defecație.

Simptome asociate

Comparativ cu stadiul 1, pot apărea:

• sângerări mai frecvente;
• mâncărime anală, favorizată de secrețiile mucoase;
• disconfort local;
• senzație de corp străin.

Durerea nu este caracteristică, dar disconfortul devine mai evident.

Stadiul 3: Prolaps care necesită repoziționare manuală

În această etapă, structurile de susținere sunt afectate semnificativ, iar hemoroizii nu mai revin spontan în poziția inițială.

Manifestări și impact asupra vieții zilnice

Hemoroizii pot prolaba:

• la defecație;
• la eforturi minore;
• uneori chiar în poziție ortostatică prelungită.

Pacientul este nevoit să îi repoziționeze manual, ceea ce afectează:

• confortul zilnic;
• activitatea fizică;
• igiena personală;
• viața socială și intimă.

Riscuri și complicații

În stadiul 3 cresc riscurile de:

• durere persistentă;
• sângerări mai abundente;
• iritație severă a pielii;
• tromboză;
• strangulare.

Stadiul 4: Prolaps permanent, ireductibil

Stadiul 4 este forma cea mai severă a bolii hemoroidale cronice. Țesutul hemoroidal rămâne permanent în afara anusului și nu mai poate fi repoziționat.

Manifestări severe

Caracteristicile acestui stadiu includ:

• prolaps constant;
• durere intensă;
• sângerări repetate;
• secreții persistente;
• iritații și ulcerații perianale;
• dificultăți majore la ședere.

Situații de urgență

Complicațiile pot deveni grave:

• tromboză extinsă;
• strangulare cu întreruperea fluxului sanguin;
• necroză;
• infecții locale;
• anemie prin sângerare cronică.

Aceste situații necesită evaluare medicală imediată.

Opțiuni terapeutice în funcție de stadiu

Tratamentul este ales progresiv, de la metode conservative la intervenții chirurgicale, în funcție de severitate.

Tratament conservator (stadiile 1–2)

Include:

• dietă bogată în fibre;
• hidratare adecvată;
• corectarea obiceiurilor la toaletă;
• băi de șezut;
• activitate fizică regulată.

Scopul este reducerea simptomelor și prevenirea progresiei.

Proctinum în gestionarea simptomelor

În stadiile incipiente și moderate, controlul simptomelor se bazează pe îngrijire locală adaptată. Gama Proctinum include produse destinate utilizării în funcție de localizarea manifestărilor – alege Proctinum ca opțiune de suport în gestionarea disconfortului local.

Proctinum cremă este indicată pentru disconfortul extern, contribuind la calmarea iritației, a senzației de arsură și a mâncărimii, precum și la protejarea pielii perianale.

Pentru hemoroizii cu localizare internă, sunt disponibile Proctinum supozitoare, destinate utilizării rectale, cu rol în protejarea mucoasei și reducerea disconfortului local.

Produsele pot fi utilizate atunci când simptomele devin supărătoare, ca parte a tratamentului simptomatic.

Proceduri minim invazive (stadiile 2-3)

Atunci când tratamentul conservator nu este suficient, pot fi recomandate proceduri ca:

• ligatura cu benzi elastice;
• scleroterapia;
• coagularea în infraroșu.

Acestea se efectuează ambulator și nu necesită anestezie generală.

Tratament chirurgical (stadiile 3-4)

În formele avansate sau în caz de eșec al altor metode, se indică tratamentul chirurgical:

• hemoroidectomia clasică;
• hemoroidopexia cu stapler;
• dezarterializarea hemoroidală ghidată Doppler.

Alegerea tehnicii depinde de stadiu, simptomatologie și evaluarea specialistului.

În concluzie, hemoroizii interni evoluează progresiv în patru stadii distincte, de la forme ușoare, cu sângerare nedureroasă, până la prolaps permanent și risc crescut de complicații. Identificarea corectă a stadiului permite alegerea tratamentului adecvat și prevenirea agravării. Evaluarea medicală rămâne esențială pentru un management corect și sigur.

Disclaimer: Informațiile din acest articol sunt prezentate cu scop informativ și nu înlocuiesc evaluarea medicală. În cazul unor simptome persistente sau îngrijorări legate de sănătate, consultul unui specialist este recomandat.

Referințe:

• Goligher J.C. (1984) – Surgery of the Anus, Rectum and Colon
• Lohsiriwat V. (2012) – Hemorrhoids: from basic pathophysiology to clinical management
• Jacobs D. (2014) – Clinical practice: Hemorrhoids
• Rivadeneira D.E., Steele S.R., Ternent C. et al. (2011) – Practice parameters for the management of hemorrhoids
• Sun Z., Migaly J. (2016) – Review of hemorrhoid disease: presentation and management
• Ganz R.A. (2013) – The evaluation and treatment of hemorrhoids