Munca, disciplina și perseverența au fost răsplătite! Doi elevi de la Colegiul Economic „Ion Ghica” din Târgoviște au obținut Centura Portocalie AGER, avansând în grad, după un drum lung, presărat cu eșecuri, sacrificii și lecții de viață.
Gabriel Georgian Georgescu – elev în clasa a XII-a, și Laurențiu Ștefan Popa – elev în clasa a X-a, sunt dovada că adevărata performanță nu se construiește peste noapte. Cei doi sportivi ai Școlii de Arte Marțiale Mixte AGER Târgoviște au obținut gradul de Centură Portocalie AGER (7 Kyu) în urma Stagiului de Perfecționare Nivel I desfășurat în luna iulie 2026, după ani întregi de pregătire și dezvoltare personală.
De la distracție la un obiectiv care le-a schimbat viața
Pentru Gabriel, totul a început la doar 13 ani, când un prieten l-a convins să vină la sală. Primele luni au fost doar o modalitate de a petrece timpul alături de prieteni, fără un scop clar. Abia după aproape trei ani și-a pus întrebarea care avea să-i schimbe parcursul vieții.
„Ce îmi doresc cu adevărat și de ce sunt aici?”
„La vârsta de 13 ani, un prieten m-a convins să merg la Școala de Arte Marțiale Mixte AGER. La început mergeam doar pentru că toți prietenii mei erau acolo și mi se părea distractiv. Totuși, mi-au trebuit aproape trei ani să mă trezesc cu adevărat și să mă întreb ce îmi doresc și de ce sunt acolo.
În timp, am început să privesc Centurile AGER cu alți ochi și mi-am spus că vreau să obțin Centura Galbenă.
Primul meu stagiu a fost în luna ianuarie 2024. M-am simțit complet pierdut, de parcă eram ultimul și nu înțelegeam nimic. Mă întrebam în permanență ce caut acolo. La finalul stagiului eram convins că voi lua centura, însă realitatea a fost alta”, a precizat Gabriel.
„Lucrurile nu se obțin doar pentru că ți le dorești”
„După stagiu am stat de vorbă cu Sensei Viorel M. Staicu, iar el mi-a spus că lucrurile nu se obțin doar pentru că mi le doresc.
La început nu am înțeles pe deplin ce voia să spună, dar, odată cu timpul, am început să îi înțeleg vorbele și să îl ascult cu atenție, atât pe Sensei, cât și pe Sempai Viorel Gabriel Staicu Jr., antrenorul meu.
Am continuat să mă antrenez, iar în luna iulie 2024 am participat la al doilea stagiu. De această dată, am văzut totul diferit și nu m-am mai simțit pierdut ca prima dată. După ce s-a încheiat stagiul și au fost afișate rezultatele, am văzut ca am obținut Centura Galbenă AGER. Din acel moment, antrenamentele treceau mai repede și îmi plăcea din ce în ce mai mult să petrec timpul în sală.
La stagiul din ianuarie 2025 nu am participat, deoarece nu mă simțeam pregătit. A fost o greșeală! Mi-am dat seama că dacă obiectivul meu era centura următoare, trebuia să merg indiferent de situație, pentru că fiecare stagiu înseamnă experiență și un pas înainte.
Până la stagiul din iulie 2025 mă antrenam, dar nu atât cât ar fi trebuit și nici nu aveam dorința necesară pentru a obține Centura Portocalie AGER. Simțeam că mă complic și că nu dădeam tot ce puteam.

„Nu trebuie să alergi după centură. Dacă faci asta, riști să pierzi esența”
Când a început stagiul, îmi era foarte greu să înțeleg explicațiile lui Sensei Viorel M. Staicu. Abia în a treia zi am realizat ceva foarte important: “Nu trebuie să alergi după centură. Dacă faci asta, riști să pierzi esența și să nu te alegi cu nimic”.
După ce am aflat că nu am obținut centura, am decis să schimb complet modul în care mă pregăteam. Am început să mă antrenez mai des și să depun mai mult efort, nu doar să vin la cele trei antrenamente săptămânale.
În ianuarie 2026 am participat din nou la stagiu, însă eram răcit și abia puteam să fac încălzirea. Am reușit să particip doar în prima zi pentru că am fost sfătuit de Sensei și Sempai să mă retrag din Stagiu, să am grijă de sănătatea mea. Dar, chiar și așa am învățat foarte multe și am plecat de acolo cu lecții importante.
După aceea mi-am pus ordine în gânduri. Am avut mai multe discuții cu Sempai, antrenorul meu direct, și am început să mă concentrez cu adevărat pe sală și pe visul meu.
Înaintea acestui Stagiu de Perfecționare Nivel I , din iulie 2026 am lipsit de la câteva antrenamente deoarece m-am angajat și programul nu îmi mai permitea să ajung de fiecare dată. Totuși, ori de câte ori aveam timp liber, mergeam la sală, discutam cu Sempai și mă antrenam pentru a nu pierde ritmul și pentru a nu ajunge din nou nepregătit.
Aici, la stagiul acesta, am simțit că totul este diferit. Încă din prima zi am observat altfel modul în care vorbea Sensei și analogiile pe care ni le explica și ni le desena pe tablă.
Ca de obicei, în stagii, am ieșit din zona mea de confort încă de la încălzire, dar de această dată am știut cum să mă adaptez și totul a devenit mai ușor.
În a doua zi aveam deja foarte multă energie datorită cuvintelor lui Sensei dinaintea antrenamentelor, la seminariile pe care le susținea. Mă gândeam mereu la ceea ce spunea și încercam să aplic acele învățături. Mă obișnuisem cu ritmul stagiului și chiar îmi plăcea.
După ce s-a terminat Stagiul și am revenit la antrenamentele obișnuite la sala noastră, simțeam că lipsește ceva. Eram obișnuit cu explicațiile și analogiile lui Sensei, care mă făceau să privesc antrenamentele într-un mod diferit. Dar, asta se întâmplă numai în Stagiile de Perfecționare.
În cele din urmă am aflat rezultatele, că am obținut Centura Portocalie AGER. Acum am realizat că știu exact ce îmi doresc mai departe. Am învățat să nu mai ascult părerile din jurul meu care mă trag înapoi, să rămân concentrat pe obiectivul meu și să merg înainte indiferent de ceea ce spune lumea. Acest drum m-a învățat că rezultatele nu vin peste noapte, ci prin muncă, disciplină, răbdare și dorința de a deveni mai bun în fiecare zi”, ne-a transmis Gabriel.

Laurențiu Popa Ștefan: „De ce să mă opresc? Vreau mai mult!”
Și povestea lui Laurențiu Ștefan Popa, elev în clasa a X-a, este una despre transformare și perseverență. S-a înscris inițial la judo pentru că se considera „cel mai slab și mai moale băiat”. După doar două luni a renunțat. Însă, inspirația a venit din familie. Vărul său practica deja arte marțiale în cadrul AGER, iar seriozitatea cu care se pregătea l-a făcut curios.
A ajuns astfel la antrenamentele coordonate de Sempai Viorel Gabriel Staicu Jr. La început nu înțelegea aproape nimic. Totul părea dificil. Prima motivație reală a apărut când a văzut colegii săi promovând la Centurile AGER. Așa, a vrut și el!
„La mine totul în sport a început când m-am apucat de judo la recomandarea unui prieten, voiam să merg pentru că eu mereu am fost băiatul cel mai moale și slab. Mergeam la antrenamente, dar parcă nu simțeam că îmi doream.
După 2 luni, am plecat de la judo și mi-am adus aminte de vărul meu care și el practica arte marțiale la AGER și era și gradat. Înainte să mă înscriu îl auzeam cum se antrenează până târziu, de multe ori. M-am interesat mai mult despre ceea ce făcea el și am ajuns să mă înscriu în Școala AGER Târgoviște la Sempai Viorel Gabriel Staicu Jr.
Ceva timp nu înțelegeam nimic și era greu. O mică scânteie s-a aprins atunci când într-un stagiu din anul 2024 unii colegi au luat Centuri AGER și când am văzut centurile am zis că vreau și eu să particip și să iau centura. Asta a fost decât așa un mic impuls, dar nu schimbase ceva major. Am început să schimb ceva după primul meu stagiu, în ianuarie 2025”, ne-a precizat Laurențiu.
„La 6 luni după ce am luat Centura Galbenă m-am simțit praf”
„Nu am luat centura, dar am zis ca trebuie să schimb ceva. De atunci, nu am mai lipsit la nici un antrenament și nu a mai existat săptămână doar cu cele 3 antrenamente de la sală și nu am mai pus în gură dulciuri.
Următorul Stagiu în luna iulie 2025, am luat Centura Galbenă AGER. Pentru mine era ciudat pentru că nu simțeam că o să iau. Stagiul de atunci a fost unul destul de greu din punct de vedere tehnic pentru mine că Centura albă.
După ce am luat Centura Galbena AGER am zis: De ce să mă opresc? Vreau mai mult! Și instant am început să mă antrenez pentru Centura Portocalie AGER. În septembrie 2025 am intrat și la liceu în clasa IX, unde nu e ceva greu și mă simt respectat, deci e bine.
Următorul stagiu, la 6 luni după ce am luat Centura Galbenă m-am simțit praf. Nu m-am simșit ca atunci când am luat Centura Galbenă și nu credeam că o să iau următoarea centură. Era diferit.
Stagiul acesta s-a bazat mai mult pe tematică de luptă la sol, unde aparent a fost minus pentru mine. Dar știam, știam ce am de făcut acum și cum să mă antrenez. Țin minte exact într-o seară după antrenament la sală, după acest stagiu, ce mi-a zis Sempai-ul meu Viorel Gabriel Staicu Jr., și asta m-a ajutat cel mai mult.
Acum la Stagiu de Perfecționare din iulie 2026, e pe niveluri, eu am fost la Nivelul I (albe si galbene). Prima zi mi s-a părut un pic mai dificilă, ca celelalte pentru că încă nu eram conectat cum trebuie cu Sensei Viorel M. Staicu. Dar, pe parcurs când Sensei vorbea mă simțeam eu, mă regăseam în vorbele lui.
A doua și a treia zi nici nu le-am simțit din punct de vedere fizic. Dar mental aveam dubii, îndoieli. Eu mă simțeam normal, dar cine știe cum eram văzut. În zilele astea am observat că în stagiu ni se dau indicii despre evaluarea gradelor”, ne-a mai spus Laurențiu.

„A trecut Stagiul, iar acum trebuie să vină rezultatele”
Pentru mine astea sunt cele mai grele zile, cele în care trebuie să aștept, nici nu știu cum trebuie să mă comport, cum să mă antrenez.
Au venit rezultatele, însă pe drum spre sală mi-a venit să vomit de trei ori. Am coborât scările și am văzut fișa: „Popa Laurențiu Ștefan 7 kyu”.
Parcă visam, nu îmi imaginam când am venit la sală, prima dată, că o să ajung să iau Centura Portocalie, mai ales când îi vedeam pe cei cu portocalie atunci.
Din primul antrenament din stagii, am fost focusat pentru următorul grad și mi-am dat seama cât de greu e, dar mi-am spus: trebuie, pentru că vreau!”, și-a încheiat Laurențiu povestea despre curaj și perseverență.