România trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă, 29 martie, spre duminică, 30 martie. Ceasurile se dau înainte cu o oră, iar ora 03.00 devine ora 04.00, astfel că ultima zi de duminică din luna martie va avea doar 23 de ore, devenind cea mai scurtă zi din 2025. E o oră de somn în minus pentru toți, dar în funcție de fiecare persoană în parte, această trecere ne poate afecta diferit.
În 1979 România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar în 1997 a intrat în vigoare Ordonanţa nr. 20/1997. „Se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 03.00, care devine ora 04.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 04.00, care devine ora 03.00”, se precizează în acest act normativ.
Ideea orei de vară a fost inițiată în anul 1784 de către omul de știință Benjamin Franklin. În proiectul său denumit ”An economical Project” sunt speculate câteva idei pentru economisirea uleiului folosit la lămpile de iluminat. În Germania a fost introdusă prima dată schimbarea orei – în anul 1916, urmată de Marea Britanie, Belgia, Franța, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Suedia, Turcia, Portugalia și Tasmania.
În prezent, există 70 de țări care au introdus trecerea de la ora de vară la iarnă și invers. Dintre statele europene, Islanda este singura ţară care nu schimbă ora.
Parlamentul European a votat încă din 2019 pentru a nu se mai modifica ora de două ori pe an, primăvara și toamna, însă nu a fost luată nici acum o decizie în Consiliul Europei.
























