România și Polonia trebuie să achite sumele restante pentru vaccinurile anti-COVID comandate de la grupul farmaceutic Pfizer/BioNTech, în perioada pandemiei, și refuzate ulterior, relatează AFP.
Un tribunal din Bruxelles a decis miercuri, în primă instanță, că România datorează aproximativ 600 de milioane de euro, iar Polonia, 1,3 miliarde de euro.
Procesul a început în toamna anului 2023, când compania farmaceutică americană Pfizer a acționat în judecată cele două state pentru a impune executarea contractelor de achiziție încheiate la nivel european. După diminuarea presiunii pandemice, atât Bucureștiul, cât și Varșovia au refuzat să recepționeze și să plătească integral dozele contractate.
La aflarea veștii, fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a transmis că „În 2023, România s-a aliniat cu Ungaria lui Orbán și cu Polonia extremei drepte. Acum plătește câteva sute de milioane de euro în plus și cirvs 150.000 de euro dobânzi pe zi pentru această decizie.
Când Comisia Europeană și Pfizer au oferit tuturor statelor membre o cale de ieșire negociată din contractele de vaccinuri COVID-19, re-eșalonare, reducere de volum, flexibilizare, douăzeci și patru de țări au acceptat. Trei au refuzat: Ungaria lui Viktor Orbán, Polonia condusă atunci de extrema dreaptă, și România, unde domnii Rafila și Ciucă au respins orice negociere, fără să ofere măcar un răspuns propunerii Pfizer.
Aceasta este compania în care s-a plasat România în 2023. Acum vine nota de plată”.
Totodată, fostul ministru al Sănătății spune că, de la mijlocul anului 2024 și până în momentul de față, România este singura țară din UE în care nu te poți vaccina anti-COVID „nici dacă vrei”.
Pe de altă parte, tot Vlad Voiculescu face și un rezumat al situației în care se află acum România:
„𝗠𝗮𝗶 𝟮𝟬𝟮𝟭: Premierul Florin Cîțu – la cam o lună după demiterea mea – decide participarea României la contractul european de achiziție comună. Cantitatea asumată: 39 de milioane de doze. Pfizer a făcut investiții masive și fără precedent pentru a construi o linie de producție în Europa, la cererea statelor membre – funcționând ca o poliță de asigurare colectivă împotriva pandemiei.
𝗜𝗮𝗻𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟮: Ministrul Alexandru Rafila semnează Formularul de Comandă pentru cele 39 de milioane de doze – un act de implementare a unei obligații deja existente. Tot în 2022, același ministru Rafila suspendă orice livrări de vaccinuri.
𝗠𝗮𝗶 𝟮𝟬𝟮𝟯: Pfizer și Comisia Europeană vin cu propunerea de flexibilizare. România – alături de Ungaria și Polonia – alege să nu răspundă. Celelalte 24 de state negociază și scapă.
𝗙𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰: Pfizer depune acțiunea în instanță la Bruxelles.
(…) Mai pe românește: Am fi putut economisi sute de milioane de euro dacă în 2023 România ar fi făcut ce au făcut 24 de state europene”.
Și, de asemenea, fostul ministru dă asigurări că România a cumpărat mai puține vaccinuri decât media europeană, iar prețul a acestora a fost negociat la nivel UE, fiind cel mai mic pentru acest vaccin din întreaga lume, așa cum spune Vlad Voiculescu.
La rândul său, fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a transmis că „decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă. Ar fi fost profund greșit să blocăm bugetul sănătății în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse, doar pentru a acoperi erori din trecut.
Situația găsită la Ministerul Sănătății era clară: depozite pline cu milioane de doze care au expirat, un angajament suplimentar de achiziție pentru 39 de milioane de doze semnat în mai 2021 și, în același timp, un interes în scădere al populației pentru vaccinare. Evoluția variantelor virale și reticența unei părți a societății au redus semnificativ cererea reală.
Am acționat constant pentru a limita efectele acestei situații. Am reușit să vindem către alte state, precum Germania și Ungaria, peste 7,5 milioane de doze și am realizat donații către țări care aveau nevoie. Cu toate acestea, am fost nevoiți să distrugem milioane de doze expirate, suportând costuri suplimentare.
Au existat numeroase runde de negocieri cu compania Pfizer și cu reprezentanții Comisiei Europene, în încercarea de a găsi o soluție echilibrată pentru restul de 29 de milioane de doze contractate în 2021 și nealocate. Am participat direct la aceste discuții și l-am informat constant pe prim-ministrul de la acea vreme, Nicolae Ciucă. De asemenea, am solicitat sprijinul comisarului european pentru sănătate, Stella Kyriakides, în contextul în care și alte state, precum Polonia și Ungaria, se confruntau cu probleme similare. Din păcate, nu s-a ajuns la un rezultat favorabil pentru România.
În aceste condiții, compania Pfizer a inițiat acțiuni juridice, după ce România nu a mai comandat dozele prevăzute pentru anii 2022 și 2023. Într-o situație comparabilă, compania Moderna a renunțat la pretenții.
Dacă am fi acceptat achiziția acestor doze, România nu ar fi avut capacitatea de stocare, iar costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi crescut semnificativ nota de plată, afectând inclusiv încrederea publică în utilitatea vaccinării.
Nu puteam semna, în tăcere, plăți uriașe fără beneficii reale pentru pacienții români. Pentru un ministru al Sănătății, obiectivul este clar: banii românilor trebuie să se regăsească în spitale, în servicii medicale și în infrastructură, nu în facturi fără utilitate.
(…) A apăra interesul României în fața unui contract disproporționat nu este un gest populist, ci unul de responsabilitate. În locul risipei, am ales investiții care rămân: spitale, echipamente, servicii mai bune pentru pacienți”.
Actualul oficial de la Sănătate, Alexandru Rogobete, arată că suma pe care România ar trebui să o achite, aproximativ 3 miliarde de lei, „este echivalentul unui nou spital major în România. Practic, acesta este «al 4-lea Spital Regional de Urgență»” și spune că este vorba despre „decizii administrative și contractuale care astăzi produc efecte directe asupra bugetului public”.
Ministrul Sănătății face și o analiză a achizițiilor și conchide că: „Se vede de la distanță că volumele contractate depășeau cu mult necesarul real, raportat la populația României și la evoluția campaniei de vaccinare. Nu vreau să acuz pe nimeni. Nu acesta este rolul meu. Asta este rolul justiției.
Dar pot constata un lucru simplu: lipsa de responsabilitate administrativă se vede cu ochiul liber atunci când te uiți la cifre.
În special decizia din mai 2021 – acel contract pentru 39 de milioane de doze – ridică întrebări legitime. O cantitate uriașă, fără o legătură clară cu realitatea epidemiologică, fără o estimare corelată cu rata de vaccinare și fără o fundamentare solidă în sănătatea publică.
Impactul este direct: bani care ar fi trebuit să ajungă în spitale, în medicamente și în servicii pentru pacienți sunt astăzi blocați într-un litigiu.
Așteptăm ca instituțiile abilitate să clarifice din punct de vedere juridic și administrativ: cine a luat aceste decizii, cum au fost făcute estimările și de ce s-a semnat al treilea contract în aceste condiții. Ce facem acum: analizăm toate opțiunile legale și financiare pentru a proteja interesele României, nu vom cosmetiza realitatea și nu vom evita adevărul”, promite Alexandru Rogobete.
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
