Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, vă invită să vizitați expoziția „Istoricul unei familii dâmbovițene – 150 de ani de la nașterea lui Mihail I. Cornescu (1876-1954)”, în perioada 9 aprilie – 24 mai 2026.
Familia Cornescu provenea din vechea familie a boierilor Greceni. Logofătul Șerban Greceanu (fiul lui Șerban, fratele cronicarului Radu Greceanu) s-a căsătorit cu Ilinca Brâncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a primit drept zestre, printre altele, moșia dâmbovițeană Cornești.
Primul care a luat numele Cornescu a fost nepotul lor, Scarlat, care a păstrat însă și numele vechi, Greceanu (decedat în anul 1794). A fost cel care a înființat, în anul 1785, Școala din Cornești. Căsătorit cu Ecaterina Ghika, fiica Marelui Ban Dimitrie Ghica și sora lui Grigore al IV-lea Ghica Vodă, a avut ca fii pe Mihalache S. Cornescu (1783-1863), Mare Vornic, ctitor al bisericii din Cojasca, și pe Constantin S. Cornescu (1791-1870), caimacan domnesc în 1842, înmormântat lângă Biserica din Cornești.
Acesta din urmă a avut doi băieți; unul dintre ei a fost Costache C. Cornescu (1830-1900), director al Teatrului Național, întemeietorul societății de vânătoare Sitarul, autorul lucrării „Manualul vânătorului” (1895), pentru care Alexandru Odobescu a scris „Pseudo-cynegeticos”, iar celălalt a fost Ioan C. Cornescu (1820-1890), general, ministru al Apărării Naționale timp de trei luni, în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza, tatăl lui Mihail Cornescu.
Mihail (Mișu) I. Cornescu (25.IV.1876, București – 29.IX.1954, Târgoviște) a fost fiul generalului Ioan Cornescu. În buna tradiție a familiei, a terminat Facultatea de Drept la Sorbona (Franța) în anul 1898. Reîntors în țară, a fost numit judecător la Găești, iar apoi a fost ales primar al orașului (1904 1907). În 1914 s-a căsătorit cu Ecaterina (Titi) Dudău, nepoata Smarandei Gheorghiu (Maica Smara), rămânând târgoviștean până la sfârșitul vieții. A participat ca ofițer în Primul Război Mondial, fiind comandant militar al Gărilor Bușteni și Iași.
A fost decorat de către țarul Nicolae al II-lea al Rusiei cu medalia „Sfântul Stanislas, Clasa III”. A practicat avocatura până în anul 1921, când a fost numit Prefect de Dâmbovița din partea Partidului Conservator Democrat al lui Tache Ionescu. După dizolvarea partidului, s-a înscris în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache și, ulterior, în Partidul Național Țărănesc. A fost ales senator de Dâmbovița (1928-1931, 1931-1932), s-a implicat în mișcarea pentru aducerea la tron a prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea); din acest motiv în 1929 a fost exclus din Partidul Național Țărănesc. S-a înscris în Partidul Naționalist-Democrat (fondat de către Nicolae Iorga și A. C. Cuza). A colaborat cu articole interesante la ziarul iorghist „Dâmbovița Nouă” (1931-1936). El este autorul lucrării „Potopul lui Noe” (1933) – epistolă către Alexandru Vaida-Voevod, în care face o analiză a vieții politice din România. Pasionat vânător, a fost fondator al Uniunii Generale a Vânătorilor.
După preluarea puterii de către comuniști, Mihail Cornescu a suportat rigorile noului regim, fiind pensionat obligatoriu, anchetat, arestat în anul 1950 (timp de o lună), sub pretextul deținerii de muniție pentru
arme de vânătoare. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Târgoviște.
Colecțiile Complexul Național Muzeal ,,Curtea Domnească” Târgoviște cuprind fondul Cornescu- Cristescu (mobilier, documente, fotografii de epocă, albume, sigiliul familiei). În cadrul expoziției sunt prezentate și documente, fotografii și alte obiecte din colecția particulară a domnului Mihai Ion Tinel.
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
