Pentru a putea diagnostica adecvat afecţiunile inimii, pe lângă analiza istoricului medical personal şi familial, medicul cardiolog poate recomanda diverse teste şi analize de laborator. Astfel, poate înregistra mai eficient simptomele şi, pe baza rezultatelor şi a evaluărilor, fie sugerează alte teste, fie va pune diagnosticul şi va prescrie tratamentul optim.
Teste de laborator
Testele de laborator includ analize ale sângelui din care medicul poate determina gradul de risc al bolilor de inimă şi evaluează parametri care pot afecta sănătatea cardiovasculară. Testele de sânge pentru bolile de inima sunt Profilul Lipidic care include colesterolul total (LDL şi HDL) şi trigliceridele, Lipoproteina (a), Proteina C reactiva sau Homocisteina.
Testele care permit evaluarea şi a altor sisteme sunt Hemoleucograma completă care măsoară celulele roşii şi albe din sânge, trombocitele şi nivelul de sodiu şi de potasiu, Azotul ureic şi creatinina, Glucoza, ALT şi AST pentru a măsura inflamaţia ficatului sau TSH pentru funcţia tiroidiană. Toate aceste teste oferă medicului o imagine asupra sănătăţii generale şi îl pot ajuta să recomande alte teste sau să pună un diagnostic cât mai precis.
Electrocardiograma
Numită pe scurt EKG sau ECG, electrocardiograma măsoară activitatea electrică a inimii şi oferă rezultatul în mai puţin de cinci minute sub forma grafică. În timpul examinării, pacientul sta întins pe o masă, fiind conectat cu senzori auto colanți fixaţi pe piept la electrocardiograf. Medicul urmăreşte să depisteze pe ECG modele specifice anomaliilor precum fibrilaţia atrială sau un atac de cord din trecut sau recent.
Ecocardiograma
De data aceasta este vorba despre o ecografie a inimii. Examenul se realizează cu o sondă mică numită traductor care se plasează pe piept. Acesta emite unde sonore care, când se lovesc de ţesuturile moi creează un ecou care va fi receptat tot de traductor, trimise la un computer şi transformate în imagini grafice pe care medicul le poate interpreta.
Ecocardiograma poate fi ecografie color Doppler transtoracică sau ecografie la inimă Doppler. Aceasta permite urmărirea în timp real a fluxului de sânge care circulă prin cavităţile inimii şi facilitează analiza funcţionalităţilor şi a valvelor acesteia.
De asemenea, poate fi ecografie transesofagiană care este utilă pentru a analiza mai bine unele structuri care nu se pot vedea cu ecocardiografia transtoracică color Doppler şi se realizează prin introducerea prin cavitatea bucală a unei sonde în esofag.
EKG de efort
Ecocardiograma de efort este utilă pentru a putea urmări funcţionarea inimii în timp ce pacientul face mişcare. Examinarea are loc în timp ce pacientul fie pedalează pe o bicicletă statică, fie aleargă sau merge pe o bandă de alergare.
În cazurile în care pacientul nu este apt pentru a face mişcare, se pot folosi medicamente pentru a induce stresul inimii şi a creşte ritmul cardiac, exact ca în cazul reacţiei normale la exerciţiile fizice.
În timpul acestui test, pacientul este monitorizat EKG, fiind sunt înregistrate semnalele electrice ale inimii. De asemenea, tensiunea arterială este monitorizată constant.
Teste de stres nuclear
Sunt formate din două părţi şi anume testul de stres pe banda de alergare sau medicamentos şi monitorizarea şi scanarea inimii după injectarea unui material radionuclidic. Este un material utilizat de mulţi ani care nu afectează pacientul şi care permite evaluarea cantităţii de sânge primită de muşchiul inimii atât în timpul perioadei de odihnă, cât şi în timpul perioadei de activitate. Scanarea se realizează cu o cameră nucleară.
Ecografia carotidiană
Este recomandată de medic pentru a evalua riscul de accident vascular cerebral. În timpul acestui examen, care durează între 15 şi 30 de minute, traductorul este plasat şi apăsat uşor pe zonele laterale ale gâtului. Astfel este monitorizat în timp real fluxul sanguin prin arterele carotide de pe ambele părţi ale gâtului şi se poate stabili dacă există sau nu stenoze.
Ecografia abdominală
Este genul de test pe care medicul îl recomandă pentru a detecta un posibil anevrism de aorta abdominală. Testul durează între 20 de minute şi o oră, iar traductorul va fi plasat pe zona abdominală şi facilitează monitorizarea fluxului de sânge prin aorta abdominală şi depistarea anevrismelor.
Monitorizarea Holter
Testul se realizează prin purtarea unui monitor Holter timp de 24 sau 48 de ore în vederea înregistrării continue a EKG-ului. Pacientul trebuie să ţină un jurnal în care să noteze data, ora, simptomele, activitatea pe care o desfăşura în acel moment şi orice altă observaţie care ar putea ajuta medicul să evalueze cât mai precis rezultatele. Este un test care permite detectarea aritmiilor greu de depistat pentru că apar doar în anumite momente şi durează puţin.
Cateterismul cardiac
În anumite situaţii, medicul poate cere unele teste invazive precum cateterismul cardiac şi angiografia coronariană care ajută atât la diagnosticarea bolilor de inimă, cât şi la deschiderea arterelor blocate. Aceste teste pot evidenţia vase de sânge îngustate, dacă inima pompează volumul normal de sânge, dacă valvele funcţionează corespunzător, dacă este prezentă o anomalie cardiacă sau dacă presiunea din inimă sau din plămâni este normală.