Interviu. Florin Emil Nicolae Badea, doctor în muzică și formator de profesioniști desăvârșiți. „Funcția cea mai importantă în viață este cea de om”

Publicitate

Ionuț Parghel

Povești de succes cu dâmbovițeni de succes! Săptămânal, interviurile dbonline.ro cu oameni de top din județ.

Florin Emil Nicolae Badea este unul dintre cei mai de succes profesori din cadrul școlii târgoviștene de muzică.  Născut pe 1 decembrie 1958, la Târgoviște, reputatul profesor a făcut primii pași în domeniul muzical, la vârsta de 6 ani, la Școala de Muzică din orașul natal, iar apoi, rând pe rând, a continuat studiile la Liceul de Muzică și Arte Plastice Pitești, Universitatea Națională de Muzică din București și Universitatea Spiru Haret din București.

De-alungul carierei sale didactice a obținut alături de elevii săi sute de premii la concursurile naționale și internaționale care îl urcă pe cele mai înalte culmi ale muzicii românești. Fost director al Filarmonicii din Târgoviște, Florin Badea este și un dirijor și instrumentist de excepție.

Mai mult de atât, este fondatorul Coralei Appassionato, al grupului vocal-intrumental  Acclamatio, al grupului vocal-instrumental Syrins și al Coralei Cantabile, toate din Târgoviște, așa cum se poate observa într-un impresionat CV al său pe https://fs.valahia.ro/images/Documente/CV/CV_F.Badea.pdf

Într-un interviu acordat publicației dbonline.ro, actualul director al Departamentului de Artă din cadrul Universității “Valahia” din Târgoviște vorbește despre dragostea pentru muzică, mentorii săi, vocația de dirijor, premiile obținute alături de elevii săi, palmaresul său, dar și despre faptul cum se poate ajunge un profesor de succes în arta muzicală.

 

Rep.: Domnule Badea, când v-ați hotărât să deveniți profesor de muzică și cum a evoluat această decizie în timp?

Nu pot să spun că a fost un moment zero în care am hotărât să fiu profesor. Dar, cu siguranță, la dorința părinților, la vârsta de 6 ani m-am dus la școala de muzică din Târgoviște. După ce am absolvit această școală am plecat la Liceul de muzică din Pitești și apoi am finalizat studiile universitare la București.

Rep.:  De unde și de la cine ați dobândit dragostea față de arta muzicală?

“Vinovați” sunt profesorii pe care i-am avut. Totodată, “vinovat” ar mai fi nașul meu, Nicolae Stan, care a fost comandantul Regimentului de Muzică 22, de la Unitatea Militară din Teiș. El mi-a fost și profesor la școala de muzică, în primul an. Dacă ar fi să dau vina pe cineva aș da-o pe ei. Cu toții  au fost profesori minunați. Pot spune că au fost vrăjitori ai muzicii din vremurilor respective. Ei m-au convins că asta îmi doresc și că acest lucru îmi place să fac.

Rep.: Când și unde v-ați început cariera didactică? Care au fost motivele să urmați acest drum?

În zona vocațională suntem conectați cu dimensiunea practică a acestei arte. Nu a fost nu numai zona teoretică, ci și practică. Am studiat vioara și în permanență am fost pe scenă, în calitate de solist, în calitate de membru al unor formații camerale, în calitate de membru al orchestrei. Noi, în permanență am avut această dimensiune practică, în calitate de elev, iar apoi de profesor. La finalul studiilor, la insistențele unor oameni cu recunoaștere în comunitatea noastră m-am lăsat provocat să merg la Școala de Arte în calitate de profesor. Și acum, acelor oameni le port un respect extraordinar, precum Constanța Cîmpeanu, Viniciu Moroianu, Lucian Vlădescu, Carmen Vlădescu sau Mihai Pavelescu. Toți, profesori deosebiți.

 

“Singurul lucru pe care îl știu, îl cunosc, îl simt și îl trăiesc este arta”

 

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți profesor universitar doctor în arta muzicală?

Este o împlinire extraordinară, atât pentru mine, cât și pentru toți colaboratorii mei. De ce? Pentru că această dimensiune a artei pe care o duc în zona practică, mă refer la dirijor de cor, întotdeauna muncești cu o echipă care face eforturi extrem de mari pentru a împlini profesional și energetic această dimensiune extraordinară.

Rep.: Dacă ați fi din nou la început de drum și ați avea 19-20 de ani, ați lua exact aceleași decizii de până acum? Adică, în ziua de azi, ați fi fost același profesor de muzică pe care multă lume îl cunoaște?

Cu siguranță nu m-aș orienta spre altceva. Pot să spun cu tărie că aș merge tot pe același drum. Pot să spun că e singurul lucru pe care îl știu, îl cunosc, îl simt și îl trăiesc este arta.

Rep.: În opinia multor profesori, elevi, studenți sunteți un model de dascăl demn de urmat. Ne puteți dezvălui care sunt principiile după care v-ați ghidat în viață?

În artă este foarte important să fi dăruit, implicat, să ai capacitatea de a aduna lângă tine tineri și colegi pentru a focaliza toată energia lor în această direcție și să știi să încarci energetic sunetul cu această dimensiune fantastică.

 

“Profesorii de muzică trebuie să fie vrăjitori pentru tineri”

 

Rep.: Ce sfaturi le-ați da tinerilor dascăli și celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învățământului?

În primul rând, să descifreze această latură științifică, să-și consolideze cunoștiințele din punct de vedere teoretic, în niciun moment să nu se deconecteze de la dimensiunea practică, unde studiul trebuie să fie permanent. Urmând aceste lucruri pot ajunge la un nivel de performanță în concordanță cu investiția pe care au făcut-o.

 

Rep.: Cunosc că sunteți și instrumentist. De unde înclinația spre vioară?

Am studiat vioara din clasa I. Norocul meu a fost că am avut profesori foarte buni. Și nu mă joc cu vorbele când spun că au fost vrăjitori în domeniul muzicii. Cred că acest lucru trebuie să facă și colegii mei: să fie la rândul lor vrăjitori pentru tineri.

Rep.: Cunosc că sunteți și dirijor, când v-ați început activitatea artistică și unde?

Drumul spre arta cântului coral, spre arta construcției sonore, corale a pornit de la finalul studiilor universitare, când maeștrii mei, Ioan Golcea și Voicu Enăchescu, căruia le sunt foarte recunoscător, au văzut această dimensiune în viitorul dirijor Florin Emil Nicolae Badea. La insistențele maeștrilor am acceptat această provocare extraordinară  pe care n-am regretat-o și nu am să o regret vreodată.

 

„Ani de zile s-a spus că ora exactă în muzica corală preuniversitară se dă la Târgoviște”

 

Rep.: De-alungul carierei dumneavoastre artistice ați participat la mai multe  Olimpiade Naționale cu elevii. Puteți să ne vorbiți despre câteva dintre ele?

Am participat la multe Olimpiade Naționale.  Alături de elevii Colegiului Național “Constantin Cantacuzino” din Târgoviște am participat la două Olimpiade Naționale și le-am câștigat. De aseamenea, alături de elevii Liceului de Muzică “Bălașa Doamna” din Târgoviște am participat la trei Olimpiade Naționale care au fost finalizate cu succes. Ani de zile s-a spus că ora exactă în muzica corală preuniversitară se dă la Târgoviște.

Rep.: În palmaresul dumneavoastră se regăsesc numeroase colabărări artistice, turnee în străinătate, jurizări la diferite festivaluri de prestigiu. Ce împliniri pe plan personal v-au adus?

Sunt rezultate  chiar impresionante. Vreau să menționez că toate aceste minunate împliniri nu se datorează doar dirijorului Florin Emil Nicoale Badea, ci și colegilor, echipei, corului sau corurilor cu care am colaborat sau colaborez în continuare. În vorbele mele trebuie să recunoașteți Corul Appassionato și Corul Promuzica “Gheorghe Dimancea”. Acesta din urmă este un cor cu o mare tradiție în muzica corală dâmbovițeană și națională, atestat de peste 135 de ani. Eu sunt cel care vremelnic îl duce mai departe. În schimb, Corala Appassionato este o corală constituită din studenți și câțiva absolvenți ai Facultății de Științe și Arte, din cadrul Universității Valahia din Târgoviște. Cu această corală am obținut peste 20 de premii internaționale, fiind un palmares impresionant. Toate aceste premii au fost obținute cu membri din comunitatea noastră. În corul nostru niciodată nu au existat persoane care au venit din altă parte special pentru a susține într-un anumit moment performanța corală. În concluzie pot spune că tinerii noștri sunt foarte talentați și sunt cel puțin la nivelul cu care ne-am confruntat la nivel internațional. Corala Appassionato face parte din galeria corală din țară.

Rep.: Există vreun loc în lume unde ați dori să ajungeți cu elevii dumneavoastră?

Cu siguranță există. Sunt multe gânduri și proiecte. Pentru proiectele pe care le-am realizat și pentru care ne bururăm trebuie să mulțumim colaboratorilor care au fost și sunt lângă noi. Aici, trebuie să mulțumesc Primăriei Municipiului Târgoviște, care a fost în repetate rânduri lângă noi. Un loc unde aș vrea să ajungem este la Jocurile Mondiale Corale, care se organizează la fiecare doi ani pe un alt continent.

 

„Nicio performanță nu se poate obține fără efort, muncă, dăruire”

 

Rep.: Au existat îndoieli, dubi, pași greșiți în cariera dumneavoastră?

Nu știu dacă au fost pași greșiți. Pot să spun că au existat momente de îngândurare, care au venit să ne pregătească și să ne convingă că acesta este drumul pe care trebuie să-l parcurgem în continuare. Au mai fost, de asemenea, momente de recuperare energetică pentru proiectele viitoare.

Rep.: Putem vorbi de o școală târgovișteană de muzică performantă?

Sunt convins că da, iar rezultatele pe care le avem confirmă. Nu sunt vorbe și sunt fapte. Din acest punct de vedere este bine ca întotdeauna faptele să vorbească. Atâtea premii naționale și internaționale obținute și de noi, dar și de marii profesori pe care comunitatea noastră i-a avut în timp vin să confirme că aici pământul rodește talente speciale. Important este că noi trebuie să avem grijă de ele: să le ocrotim, să le promovăm, să le cultivăm, să le apreciem efortul, dăruirea și dragostea pentru artă.

Rep.: Cum îi motivați pe copii să facă performnață și câtă muncă se află în spatele acestor performanțe?

Nicio performanță nu se poate obține fără efort, muncă, dăruire, în afara talentului confirmat. Pentru a ajunge la un anumit nivel de performanță într-un anumit moment trebuie să parcurgi niște etape intermediare obligatorii. În ceea ce privește atragerea lor există un proces de selecție, dar și unul de autoselecție. Ușa performanței este deschisă pentru toți, dar rezistă cei care își doresc, cei care au disponibilitatea pentru a face acest efort, dar și pe bază de voluntariat.

Rep.: Ați ținut legătura cu copiii/studenții care și-au terminat studiile? Rămân aceștia în țară sau pleacă în străinătate? V-au explicat motivele lor?

Tot timpul țin legătura cu ei. Avem amintiri foarte frumoase din turneele și participările la competițiile internaționale, despre personalitățile cu care ne-am întâlnit sau am colaborat. Nu poți niciodată să nu-ți aduci aminte de  concertele de la Paris, Veneția, Roma, Praga, Cracovia. Sunt momente extraordinare pe care le discut în repetate rânduri cu ei. Putem afirma că într-adevăr participăm  la viața culturală a Europei, iar tinerii noștri stau pe aceeași scenă la egalitate în ceea ce privește talentul, dăruirea, implicarea, capacitatea de a transmite mai departe alături de întreaga lor generație la nivel internațional. Este firesc ca în fiecare an corul să suporte anumite schimbări. Sunt studenți care pleacă spre locurile lor de muncă, acolo unde își găsesc zona de activitate și de familie. Cred că performanța noastră ar fi și mai consistentă dacă am reuși să menținem o echipă pe o perioadă mai mare de timp. Acest lucru s-ar putea realiza decât cu un statut de profesionist al unei corale care să se constituie într-o instituție profesionistă de muzică.

 

Munca performantă a unui profesor începe după ce se termină cursurile”

 

Rep.: Ați întâlnit violoniști care să devină bogați sau care să aibă o situație materială peste medie? Dar săraci?

Această noțiune de bogat/sărac este foarte relativă. Pentru gândurile mele sunt un om foarte bogat. Vreau să menționez nu neapărat material. Atâta timp cât reușim să ridicăm sălile în picioare, cât reușim să obținem aprecieri din partea tuturor profesioniștilor recunoscuți național și internațional cu care ne întâlnim, pot  spune că această bogăție profesională, spirituală, energetică este împlinită.

Rep.: Ce impact are munca pe care o desfășurați asupra vieții personale?

De multe ori am mai puțin timp pentru viața personală. Nu cred că se poate menține un nivel de pregătire dacă nu se fac niște eforturi generoase. Munca performantă a unui profesor începe după ce se termină cursurile. Acela este momentul în care se plămădește performanța. Arta presupune foarte mult studiu.

Rep.: În famile vă moștenește cineva în domeniul muzicii?

Băieții mei, Silviu și Alexandru, sunt foarte talentați muzical, dar sunt performeri pe zona sportului. Amândoi cântă cu plăcere. În plus avem o tânără prințesă, pe care o cheamă Teodora, nepoțica mea, care arată înclinație spre muzică.

Rep.: Pe parcursul carierei dumneavoastre, ați ocupat diverse funcții în instituții. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care o transmiteți tinerilor profesori de muzică?

Funcția cea mai importantă în viață este cea de om. Pentru a îndeplini această calitate trebuie să dăm mai multe examene pe parcursul vieții. Sunt foarte onorat și de calitatea de director al Departamentului de Arte, din cadrul Universității Valahia. Am fost primul director al Filarmonicii din Târgoviște, un lucru cu care mă mândresc foarte mult. Sunt convins că toți putem face puțin mai mult, să ne dorim puțin mai mult, să avem puțin mai multă răbdare, puțin mai multă înțelegere, disponibilite de a fi aproape de cei tineri,  de a investi mai mult în ei, de a-i ocroti, cultiva și de a ne bucura împreună de realizările lor.

Rep.: De-alungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generații de copii. Puteți să ne dați câteva nume cu care vă mândriți ca profesor?

Aș fi nedrept să pronunț câteva nume. Mulți elevi, studenți care mi-au trecut prin mână sunt acum profesioniști foarte valoroși, profesioniști recunoscuți, profesori titulari în învățământul preuniversitar, cadre didactice titulare în învățământul universitar, în orașele importante din țară, iar o parte dintre ei sunt plecați în afară. Fiind foarte mulți aș uita să menționez vreunul dintre ei.

Rep.: Domnule profesor sunteți un model pentru mulți profesori. Ne puteți spune care a fost modelul dumneavoastră?

În școala primară am fost tot timpul cu ochii pe profesorii de muzică pe care i-am avut. La liceu și universitate la fel. Avem o școală de muzică foarte valoroasă. Nu trebuie să uit să-l menționez pe maestrul Voicu Enăchescu, care este stejarul nostru dâmbovițeam, născut la Brănești, nu foarte departe de Târgoviște. Alte modele ar fi maeștrii Ioan Golcea, Cornel Groza de la Cluj sau Nicolae Gâscă de la Iași.

Rep.: Care ar fi cheia unei relații de succes dintre profesor și student?

În primul rând onestitatea, iar apoi capacitatea de a comunica, calitatea de a înțelege nevoile momentului, capacitatea de a oferi necondiționat ce are nevoie în fiecare etapă în devenirea profesională.

„Succesul reprezintă o pregătire continuă”

 

Rep:  Care considerați că sunt calitățile necesare unui tânăr muzician care dorește să atingă succesul?

Talentul trebuie să fie, dar acest procent dat de bunul Dumnezeu trebuie să fie înmulțit cu un efort permenent pe o perioadă foarte mare de timp. Dacă efortul nu este argumentat și augumentat cu această dimensiune el nu se poate împlini.

Rep.: Cum definiți dumneavoastră succesul? Este unul profesional, personal? Este o țintă ce se propune a fi atinsă sau un efect al unei activități consistente?

Este efectul unei acțiuni de durată. Aici vreau să subliniez faptul că în momentul de împlinire trebuie să ne bucurăm , dar în același timp să nu uităm că de a doua zi trebuie să reluăm drumul și demersul nostru de la capăt. Asta e atitudinea care trebuie abordată la nivel profesional, în special în zona vocațională. Succesul reprezintă o pregătire continuă.

Rep.: Ce v-ați mai dori să se realizeze în domeniul muzical la Târgoviște?

Consider și cred că experiența pe care o am îmi oferă dreptul de a face asemenea afirmații că ar fi  benefic ca în comunitatea noastră să întâlnim o instituție profesionistă muzicală, să regăsim un cor profesionist, aici, unde avem numeroase talente, împliniri, realizări și recunoaștere la nivel național și internațional. Tinerii noștri merită o astfel de instituție.

Rep.: Considerați că ați reușit până acum să faceți ce v-ați propus?

În mare pot spune că da. Sunt și gânduri sau proiecte neîmplinite, dar totul trebuie privit într-o conjunctură generală, nu depinde totul numai de dorința, putința și bucuria pe care le avem noi. De foarte multe ori, noi evoluăm într-o conjunctură în cadrul comunității cu care colaborăm în permanență. Sunt momente mai bune, dificile și chiar foarte dificile.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!