Profil de elevă AGER
Elena-Cornelia Comisie – 19 ani
– Studentă UVT-FTOSE; Pedagogia învățământului primar și preșcolar.
– Elena Cornelia, cum ai ajuns la Școala AGER Târgoviște?
Știu de AGER de la fratele meu Alexandru Florin Comisie, pe care îl aveam ca exemplu când eram mică. Îl admiram mult (a ajuns pe coperta Revistei AGER Pentru Tine, Nr.3). Chiar dacă nu știam exact ce face la sală, se vedea ca muncește și voiam și eu. În jurul vârstei de 16 ani aveam niște obiceiuri alimentare oribile și știam că am nevoie să fac un sport așa că, fiind curioasă, m-am înscris la Școala AGER Târgoviște și mi-am propus indiferent că îmi place sau nu, să vin măcar pentru 3 luni. La primul meu antrenament mi-am trosnit degetul de la o mână, dar pe 17 noiembrie 2025 se fac 3 ani de când sunt în AGER.
– Cum ți s-a părut la început?
La început nu mi-a plăcut absolut deloc. Eram atât de extenuată și firavă fiindcă nu aveam o alimentație echilibrată. Fiecare antrenament pentru mine era un chin din punct de vedere fizic. Veneam la sală mai mult adormită decât trează. Am lipsit multe antrenamente din cauza asta până când mi-a spus mama „tu din trei antrenamente pe săptămână, doua le dormi” și de atunci nu am mai lipsit niciun antrenament zece luni consecutiv…devenise scopul meu să mai bifez încă un antrenament.
– Ce rezultate ai la Școala AGER Târgoviște?
Pe lângă Centura Galbenă AGER, pot să spun că toate realizările mele notabile sunt rezultatul activităților de aici. Examenul de Bacalaureat, admiterea orală la facultate, permisul de conducere, atestatul de însoțitor de bord, vorbitul în public, prezentări, proiecte, interviuri, angajări, examene etc. Toate rezultatele mele școlare, profesionale și din sfera sportivă se datorează educației primite în Școala AGER. Educație pe care mi-am însușit-o și am folosit-o ca unealtă principală în îndeplinirea scopurilor mele.
– Ce ne poți spune despre stagiile de pregătire ale Școlii AGER Romania, organizate și coordonate de fondatorul Viorel M. Staicu? Sunt așa dure cum se aude?
Eu personal din fiecare stagiu AGER am ieșit alt om. Poate durează câteva zile până procesez volumul de informație primit într-un astfel de eveniment (ore peste ore, stări peste stări) dar asta îmi și place. Mereu îmi dă de gândit, mereu vin din stagiu cu bateria mentală reîncărcată. Fizic, poate fi destul de solicitant, depinde de antrenament, dar e distractiv. E un sentiment aparte să fi extenuat într-un mod plăcut. Corpul funcționează altfel următoarele zile după un stagiu pentru ca în sfârșit îi dai cu adevărat de lucru, cred eu. Îmi place mult să vad cum mi se adaptează corpul și în timpul antrenamentului și după… și ce mi se părea mie imposibil sau „prea greu” devine posibil și „acum nu ai încotro”.
– Spune-ne despre Sempai Viorel Gabriel Staicu Jr., instructorul tău la Școala AGER Târgoviște…
Sempai Viorel Gabriel Staicu Jr., e un exemplu în viața mea. „Dacă poate Sempai pot și eu”. Pentru mine asta e adevărata nobilime: Să ai puterea de a avea grijă de tine atât de bine…să-ți respecți corpul și mintea atât de mult… încât să poți ajuta oamenii exact așa cum au ei nevoie. În timp ce, rămâi modest și nu ceri nimic în schimb. Asta face Sempai-ul nostru la Târgoviște. Pe lângă asta, mereu ne face antrenamentele diversificate, ține cont și de părerile noastre. Dacă ai un Sempai ca al nostru, nu mai există scuze. Nu mai ai nevoie de vreun echipament special sau un abonament la o anumită sală de forță. Sempai îți face program de antrenament din orice, doar să ai puls și să te supui gravitației. Dau exemplul meu: am fost plecată o perioadă, nu am putut ajunge la sală deloc. În continuare făceam trei antrenamente pe săptămână în parc, programe primite de la sală. Când m-am întors înapoi, nu am simțit absolut nicio diferență fizică, doar îmbunătățiri, pentru că mintea mea încă era conectată unde trebuie.
– Despre Sensei Viorel M. Staicu, fondatorul Școlii AGER Romania, pe care l-ai întâlnit în stagii, ce ne poți spune?
Pe măsură ce cresc realizez că, deși poate părea un om grav, sensei Viorel M. Staicu e unul dintre puținii adulți care cu adevărat îmi vrea binele. Indiferent de ce impresie lasă. Nu caută laude sau mulțumiri. Atâta timp cât învăț o lecție, avansez și sunt bine ca elev al școlii lui, nu îl interesează. Cu păr, fără păr; plăcut, neplăcut; mai vii, nu mai vii… El își face treaba. E un „munte”, atât mental, cât și fizic! Și poate cea mai bună glumă auzită de mine prin AGER a fost „Când se pensionează sensei….?” Cred că o să ajung eu la vârsta pensionării și sensei tot mii de lovituri o să dea, tot zeci de kilometrii o să alerge și mereu o să ne arate că ai puterea să faci orice vrei cu viața ta și vârsta nu contează, doar suntem noi praf. Avem un banner cu el în sal: „Alege un scop. Astupă urechile. Nu privi stânga, nu privi dreapta. Mergi înainte și nu te opri nici după ce ai reușit”.
– Ce planuri ai pentru viitor?
De multe ori când vorbesc despre planurile mele de viitor oamenii o iau ca pe un „sper să se întâmple și pentru mine” nu eu vă spun ce o să fac. E doar o chestiune de timp.
– O să arat bombă toată viața de aici încolo;
-O să muncesc toată viața să devin exemplu de putere și blândețe;
– O să iau Centura Albastră AGER..
-O să-mi întăresc corpul cât să am mereu energia și libertatea să fac orice fel de activități vreau;
– Rămân învingătoare în viața mea indiferent de circumstanțe;
– Și flotări corecte.
Eu deja am ales… Eu mereu o să fiu bine. În plus, dacă nu renunți, nu ai cum să pierzi. Chiar dacă nu primești premiul, în viața ta rămâi câștigător așa cum spun vorbele – „Viața nu poate să refuze persoana care dăruiește totul”. Tu alegi la ce te uiți!
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
