Cum m-a ajutat florăria The Flower Box Târgovişte să organizez nunta perfectă

Publicitate

Cu toţii ştim că femeile adoră florile în general, mai ales atunci când e vorba de nunta lor când şi-ar dori ca totul să fie perfect, să aibă cele mai frumoase aranjamente florale, să strălucească şi să creeze un moment care nu se poate uita prea uşor. De altfel, florile în sine semnifică frumuseţea naturală, simplitate şi rafinament, de aceea nu dau greş niciodată, decât cu o singură condiţie: dacă sunt alese fără a avea legătură cu stilul nostru de viață, ce de altfel era să se și întâmple chiar la nunta mea.

Ştiu că e la modă ca tinerii să fugă de societatea conservatoare în care au trăit până la un anumit moment din viaţa lor, şi aici mă refer la cei care au locuit, poate, la ţară, ca şi mine. Şi mai ştiu că e şi normal să fugă de un anumit tip de mentalitate, având în vedere că lumea în care trăim astăzi e în continuă evoluţie şi vrem şi noi să fim în pas cu ultimele tendinţe, dar ce ne facem dacă instanţele conservatoare sunt chiar în familia noastră?

Ei bine, pe scurt, toată copilăria şi adolescenţa mi le-am petrecut împreună cu familia mea, în satul meu natal, acolo unde civilizaţia nu se grăbea să intervină în viaţa cotidiană, şi nu pentru că nu ar fi vrut, ci mai de grabă pentru că oamenii refuzau să o accepte. Tot ceea ce însemna divertisment, viaţa de oraş, uneori chiar şi televiziune, ca să nu mai spun de internet, toate erau considerate pâlnii ale desfrâului. Toţi sătenii se ocupau cu acele ocupaţii străvechi şi demne, adică mama încă îşi cosea singură, la război, decoraţiunile din casă. Ca să nu mai spun că avea un cult pentru flori, pentru aranjamente tradiţionale, cusături învăţate de la bunici şi străbunici, toate pe bază de flori.

Evident că am prins şi eu dragostea pentru natură, pentru că toată copilăria mea am petrecut-o în liniştea pădurii, în curtea casei aveam o mulţime de flori frumoase pe care le plantam şi le îngrijeam alături de mama. Când am plecat de acasă, la facultate în Bucureşti, nu aveam cum să nu îmi decorez apartamentul cu o mulţime de plante care să mă ţină conectată cu aerul de acasă, cu atmosfera încărcată de prosperitate.

Gusturile mele în materie de design s-au schimbat atunci când am luat contact cu mai multe civilizaţii, pentru că am studiat limbi străine, respectiv franceză-italiană şi făceam un curs suplimentar de japoneză, limbă pe care am început să o iubesc din ce în ce mai mult şi aşa am devenit atrasă de cultura orientală. Poate cărţile pe care le citeam, muzica pe care o ascultam, documentarele, absolut tot ceea ce primeam ca informaţie nouă, m-au făcut să-mi schimb total gusturile în materie de viaţă, stil, aranjamente. Şi nu, nu încercam să par ceea ce nu sunt doar pentru că eram printre singurele persoane din sat care au reuşit să termine facultatea, dar am început să descopăr ceea ce îmi place cu adevărat, plecând din cercul vicios al tradiţiilor ancestrale.

Şi dacă mă confruntasem deja cu dispreţul părinţilor pentru rutina mea zilnică, pentru preocupările care erau departe de munca pământului, dar şi cu privirile suspicioase ale vecinelor de la ţară care parcă mă certau din priviri: «Cine ştie ce o face asta pe la Bucureşti!» , a venit momomentul nunții mele, cel mai important moment din viața unui om, și, totodată, cel mai important moment din viața mea. Toate ideile mele de decorațiuni care aveau în prim plan cultura orientală, aerul parizian și câteva nuanțe italienești, au fost dărâmate de impunerea vehementă a familiei mele de a organiza un eveniment tradițional românesc, alături de celebrul “Ce o să zică lumea?”. Iar principala ceartă pe care am avut-o cu mama nu fost pentru felurile de mâncare, cum poate vă așteptați, ci pentru alegerea florilor.

Așa că nu am avut încotro decât să caut o florărie care să îmbine cât mai bine gusturile mele și cele ale familiei, și am reușit. După lungi cercetări pe piață, florăria The Flower Box din Târgovişte a apărut din senin și cu o largă paletă de oferte care erau fix pe placul meu și în acel caz…al tuturor. Ce anume mi-a plăcut? Păi faptul că îmbinau florile tradiționale cu cele orientale, astfel încât am putut să includ în decor două mentalități diferite. Aranjamentele făcute cu stil, cu multă muncă minuțioasă, care să le facă pe plac tuturor vecinelor care știau ce înseamnă lucrul manual mai bine decât oricine.

Pentru nași trebuie să recunosc că am fost mai îndrăzneață și, pentru că și ei îmi împărtășeau gusturile, am ales ceva cu totul special și care se duce destul de mult în zona pe care o doream predominantă.

La The Flower Box chiar am avut de unde să aleg, am găsit o multitudine de adevărate creații florale care să dea nota de rafinament pe care mi-o doream. Una dintre cele mai grele decizii a fost alegerea buchetului, și nu era important doar pentru că eu, mireasa, îl țineam în mână și era în atenția tuturor, dar și pentru că tatăl meu mă conducea la altar și am vrut să nu existe o discrepanță între noi ca și pereche, măcar pentru cele câteva minute. Împreună cu el am ales acest buchet minunat despre care spunea că îi amintește de florile din pădure pe care le culegeam cu mama, deși mie îmi păreau că aduceau acel aer nou, fresh și oriental:

După cum v-ați dat seama, până la urmă a ieșit foarte bine, o nuntă de vis într-un cadru perfect și încheiată cu împăcarea cu modernitatea și cu tradiționalismul. Dar pentru că am găsit la The Flower Box o gamă atât de variată de decorațiuni, imediat după încheierea evenimentului, i-am făcut mamei mele un cadou care să o ajute să țină minte întocmai această etapă și să-i ofer, totodată, o lecție de adaptibilitate.

Chiar în fața carpetului cu decoruri țărănești, pe care l-a țesut cu îndeletnicire, am așezat această floare care să-i aducă aminte de memorabila noastră dispută supranumită “oriental-tradițională.”

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!