La nivel mondial, există o discrepanță colosală, resimțită mai ales în Africa Subsahariană, unde peste 200 milioane de persoane trăiesc în sărăcie (cu mai puțin de doi dolari pe zi). Chiar dacă în ultimele decenii, această sărăcie s-a diminuat relativ (cu toate că populația lumii creste vertiginos), este absurd să ne gândim că în anul 2022 mai există persoane care nu au acces la educație, medicină și hrană.
Nivelul de trai, nivelul fericirii sau speranța medie de viața au avut o creștere mare in statele dezvoltate, iar in cele subdezvoltate abia dacă se simte. Guineea Ecuatoriala este un exemplu prolific, unde speranța medie de viața este aproximativ aceeași cu a SUA din anii ‘30. Probabil această inegalitate este reprezentată și de faptul că majoritatea statelor africane au trecut prin războaie ori și-au obținut independența foarte târziu.
De curând, s-au alocat nu mai puțin de 150 mld. de euro pentru a diminua această inegalitate socială în țările africane. Este de așteptat ca în următorii ani, mai ales din cauza faptului că Sahara își extinde periculos teritoriul, să se impună o serie de legislative care vor scoate Africa sau o mare parte a acesteia din sărăcie și, în același timp, să limiteze migrația masivă dinspre continentul african.
Măcar din punct de vedere etic, dacă ne gândim la atrocitățile săvârșite acolo de-a lungul istoriei de către europeni, putem spera că această inegalitate va fi vizibil redusă. Ce rost au avioanele de milioane de euro, petrecerile pe yacht-urile care costa cât PIB-ul unui stat slab dezvoltat, dacă printre noi trăiesc persoane care nu au nici apă, nici hrană? Putem sa trăim într-o lume mai bună, unitară.
Viitorul arată bine. Cât despre noi, românii, stăm bine la toate capitolele, inclusiv la cel al educației, unde aproape toți copiii au acces la acest sistem fundamental.
Prof. Răzvan Ionuț Vișan
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!
