Anamaria Vârjoghe, o speranță a baschetului românesc! Joacă în SUA. “Îndeplinesc dorința surorii mele și eu îmi urmez visul”

Publicitate

Ionuț Parghel
Târgovișteanca Anamaria Vârjoghe se pregătește să debuteze în Divizia 1 a Campionatului Universitar de baschet feminin din Statele Unite ale Americii cu Gonzaga. Ajunsă peste Ocean în urmă cu aproape doi ani, fosta jucătoare de la CSM Târgoviște a jucat doar în Divizia a 2-a, pentru Beacons. De un an se află în lotul celor de la Gonzaga și spune că a acumulat experiența necesară, dar în același timp că va fi și eligibilă. Până să plece în SUA, Anamaria a evoluat pentru echipele de juniori de la CSȘ Târgoviște și la echipa de senioare CSM Târgoviște. Acesta își dorește să joace baschet la cel mai înalt nivel pentru a îndeplini dorința surorii sale care nu mai poate practica acest sport din cauza unei accidentării dure. Anamaria Vârjoghe va împlini 20 de ani peste patru zile și este componentă a Naționalei U20 a României. În trecut, aceasta a jucat în naționalele U16 și U18 ale României și este considerată de specialiști una dintre baschetbalistele de mare viitor din țara noastră.

Rep: Anamaria, se împlinesc aproape doi ani de când joci baschet în SUA, în Campionatul Universitar (NCAA). Cum este?

Este puțin diferit de cum eram învățată în România. În primul sezon am jucat la Beacons (North West Christian University), care se află în Divizia a 2-a, în al doilea sezon m-am transferat la Gonzaga University, formație ce activează în prima Divizie, a Campionatului Universitar. La Gonzaga încă nu am jucat nici un meci oficial fiindcă nu am fost eligibilă, dar din toamnă voi avea drept să joc.

Rep: Se poate spune că plecarea ta în SUA a fost un pas înainte?

Eu spun că da. Am mai spus și o mai spun: dacă vrei să faci sport de performanță nu contează unde faci, peste tot trebuie să muncești. În SUA pot spune că baschetul feminin este extrem de dezvoltat și acest lucru mă ajută foarte mult.

Rep: Cum ai ajuns la Beacons?

La turneul final Under 18, din urmă cu doi ani, am vorbit cu cineva de la Oregon (formație din Divizia 1) pentru a merge acolo. Înainte de ajunge la acest nivel a trebuit să merg și să joc în Divizia 2, pentru a căpăta încredere, pentru a mă acomoda cu stilul de joc, dar și pentru mă acomoda cu școala, limba, și altele. Am ajuns acolo printr-o bursă, pe care o am și acum.

Rep: Pe ce perioadă ai semnat cu Gonzaga?

Pe o perioadă de patru ani, iar bună de joc sunt doar pentru trei ani.

Rep: În ultimul sezon pe ce loc a terminat Gonzaga și ce obiectiv are în noua stagiunea?

În ultimul sezon a câștigat WCC și ne-am clasat pe locul 12 în NCCA. Este primul an când Gonzaga a atins această performanță. Pentru noul sezon avem cam același obiectiv. În schimb, noi ne dorim să terminăm cât mai sus.

„Cel mai important e să mă bucur că pot juca baschet

Rep: Cum a fost acomodarea ta în SUA?

Primele două-trei luni au fost ceva mia dificile pentru mine, dar în general pot spune că m-am acomodat repede. În al doilea an, după trecerea la Gonzaga mi-a fost mult mai ușor. Aici toată lumea a fost foarte deschisă să mă cunoască și astfel m-am obișnuit rapid cu fetele, atât în teren, cât și în afara acestuia.

Rep: În plan personal ce obiective ți-ai trasat?

O să fie primul meu an când voi juca în Divizia 1 și pot spune că va fi cel mai important. Sunt foarte motivată să dau totul și să arăt că merit să joc. Îmi doresc să câștig cât mai multe meciuri cu Gonzaga, dar în același timp îmi doresc să capăt cât mai multă experiență. Dar, cel mai important e să mă bucur că pot juca baschet.

Rep: După ce își va expira contractul cu Gonzaga te vei întoarce în România?

Nu știu ce spun. În trei ani se pot întâmpla multe. Cu siguranță voi alege cea mai bună variantă pentru cariera, fie că vin în România, fie că rămân aici.

Rep: Cu fostele colege de la CSM Târgoviște mai ți legătura?

Ele sunt ca și familia mea. Chiar dacă nu vorbim tot timpul, tot suntem unite. De fiecare dată când ajung în țară încercăm să ne vedem și stăm împreună.

Rep: CSM a terminat ultimul sezon în LNBF pe locul 5…

Știți cum se spune: întotdeauna se putea mai bine, dar eu am încredere în echipă și în domnul profesor (nr. Cătălin Tănase). Am văzut câteva meciuri și toată lumea a jucat din inimă și pentru asta le apreciez pe fete. Cu siguranță în noul sezon va fi mai bine.

Rep: De unde pasiunea pentru baschet?

Baschetul a fost ceva nou și pentru mine și familia mea. Când am început să joc baschet, sora mea deja juca. Amândouă eram foarte încântate când mergeam la antrenamente și mereu vorbeam între noi cum ar fi viața noastră dacă am ajunge să jucăm la cel mai înalt nivel. Din păcate ea s-a accidentat foarte rău la lotul național și nu a mai putut să joace. Așa că dorința ei a fost să jucăm împreună. Dar, chiar dacă ea nu a mai avut această șansă și-a dorit ca măcar eu să o fac. Astfel, îndeplinesc dorința surorii mele și eu îmi urmez visul.

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!