Tradiții și obiceiuri de Dragobete. De ce nu ai voie să plângi și de ce bărbații nu trebuie să se certe cu femeile în această zi

Publicitate

Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, echivalentul occidentalului Valentine’s Day! Dragobetele românesc, numit şi Cap de primăvară este ziua în care păsările îşi fac cuiburi, iar tinerii, “ochi dulci”.

I se mai spune Sântion de primăvară şi nu întâmplător: creştin ortodocşii sărbătoresc astăzi Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Personificare a dragostei pătimaşe, Dragobetele este simbol al dragostei curate a tinerilor, asociată la români cu ciripitul şi împerecherea păsărilor de pădure al căror patron este. I se mai spune şi Ioan Dragobete, Drăgostiţele sau Logodna păsărilor.

Prin excelenţă o sărbătoare a fertilităţii, fiind ziua constituirii perechilor, atât pentru păsări, care îşi fac noi cuiburi sau le repară pe cele vechi, cât şI pentru oameni, se spune că de Dragobete băieţii ar trebui să încerce să intre în graţiile fetelor pe care le admiră.

Dragobetele fiind o sărbătoare a îndrăgostiţilor, de aici şi expresia “Dragobetele sărută fetele”.

În ceea ce îi privește pe bărbaţii însuraţi, se zice că, în această zi, nu este bine să le supere pe femei!

În popor, de această zi, se aprindea prin casă rădăcină de iarbă mare. Dacă timpul era frumos, fetele şi băieții ieşeau la pădure pentru a culege primele flori ale primăverii. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.

Dacă zăpada nu e încă topită în ziua de Dragobete, fetele şi nevestele tinere făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an. Considerată “zăpada zânelor”, apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca zânele.

În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an.

Unele legende populare spun că Dragobetele este fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ.

Sărbătoarea din 24 februarie are o simbolistică bogată: reprezintă atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.

Printre alte obiceiuri, legate în special de o zi mohorâtă de 24 februarie, se numără adunatul într-o casă al tinerilor, “să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În anumite zone, fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a fi fraţi de sânge.

Pe de altă parte, cei bătrâni acordau în această zi o îngrijire specială animalelor şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.

În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire.

Totodată, în unele sate, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE!